Minciuna a fost din cele mai vechi timpuri adorată de popoare, mai ales dacă a fost prezentată în ambalajul frumos al religiilor sau legendelor. Al Doilea Război Mondial a fost un domeniu interesant pentru savanţii din domeniul cercetării istorice, dar munca le-a a fost grav afectată de implicarea aparatelor de propagandă, trepăduşii politici fiind cei ce trasau concluziile studiilor ştiinţifice în conformitate cu dorinţele unor centre de putere. Mareşalul sovietic I. H. Bagramean a fost un ofiţer respectat pentru ideile avute în timpul purtării luptelor şi după conflict, memoriile publicate sub titlul Aşa a început războiul fiind foarte interesante pentru înţelegerea anului 1941. Aflăm din paginile cărţii că ofiţerii subordonaţi comandamentului din Kiev au fost convocaţi în luna ianuarie pentru un instructaj de cinci zile sub biciul politic al crudului G. K. Jukov, ajutat de comisarul N. N. Vaşughin. Nu era de glumit cu cei doi, amândoi adorând să împuşte rapid pe cei ce păreau opuşi regimului comunist al lui Iosif Stalin. Ce s-a discutat în cinci zile? Ce misiuni studiau pe hartă? Ce planuri erau prezentate de către cei instruiţi la Moscova? Formularea viitorului mareşal uimeşte şi astăzi: nu cred că pe cititori i-ar interesa astăzi prezentarea detaliată a desfăşurării şedinţelor de pregătire şi a problemelor pe care le-am studiat atunci. Vreau să spun doar că pregătirea a fost organizată foarte interesant şi a oferit numeroase motive de reflecţie. Autorul trece direct la discuţiile de după bilanţul instructajului. Oare ce se ascunde în spatele acestor cuvinte? Există o singură explicaţie logică: comandamentul sovietic a discutat în cea mai mare taină planurile ofensive împotriva Germaniei naziste. Dacă ar fi fost vorba despre apărare, ar fi fost imediat date informaţii despre lungimea tranşeelor sau numărul de cazemate. I. H. Bagramean nu putea să scrie în 1971 ceva ce să contrazică teza Marelui război pentru apărarea patriei, germanii fiind cei ce atacau şi erau odioşi. Astăzi se ştie că a fost plănuită ofensiva masivă spre vest, dar Wehrmacht-ul a dat toate socotelile Kremlinului peste cap. Şi viitorul mareşal sovietic lasă să se înţeleagă că nu prea era loc de apărare în gândirea comandamentului suprem de la Moscova. Sunt descrise pe larg instrucţii ale diviziilor comuniste şi acestea utilizau din belşug tancuri. Mari unităţi blindate realizau exerciţii în acela mai grele condiţii meteo. Se ştie din teoria militară că tancul este o maşină concepută special pentru atac pe aproape toate formele de teren şi numai cei ce nu se pricep pot crede că se poate discuta de defensivă în condiţii de superioritate numerică.