Asistăm astăzi la o situaţie foarte interesantă în societatea românească: multe persoane încep să afirme că era mai bine în apusa eră a comunismului. Chiar dacă se plângeau de lipsurile de până în 1989, parcă era mai dezvoltată România socialistă în raport cu cea actuală. Oamenii sunt sătui de capitalismul acesta ce tinde să-i favorizeze prea mult tocmai pe cei ce au avere şi pe care planeta pare să nu-i mai încapă. Oare chiar era lagărul socialist un model demn de urmat? Chiar producea ceva deosebit? Nimic. Se poate spune că suntem prea radicali, dar acesta a fost purul adevăr. Uniunea Sovietică era motorul sistemului şi, la capitolul aviaţie, a fost încântată să copieze modelul american DC-3 cu denumirea locală Li-2. Era greu pentru Iosif Stalin să înghită denumiri din lumea occidentală, dar dorea mereu ceva performant din sistemul competiţional. Cum imperiul sovietic era vast, a ordonat apariţia unor avioane de transport capabile să acopere distanţele şi a apărut primul Il-18, înrudit cu mai celebrul B-29. Avioanele de vânătoare MiG-15 au fost proiectate în jurul unor motoare britanice. Nici Nicolae Ceauşescu n-a reuşit să creeze o industrie de vârf şi avioanele construite la Craiova aveau grupul propulsor tot cu origini englezeşti. Grav este că modelul de motor Viper fusese destinat iniţial dronelor ce erau folosite drept ţinte şi nu era suficient de performant. Englezii l-au vândut la un preţ bun pentru o marfă uzată moral, dar regimul comunist a fost mulţumit cu ceea ce a primit. A vrut chiar să facă avioane de transport britanice la o uzină din Bucureşti, dar primul exemplar a fost gata tocmai când se închidea producţia din Marea Britanie. Automobilele Dacia erau cu origini franceze şi au rămas aproape neschimbate până în decembrie 1989, important fiind că funcţionau şi românii erau obligaţi să le achiziţioneze în lipsă de altceva.

Lagărul socialist era în 1989 un fel de muzeu în aer liber, ceea ce se mai poate studia astăzi prin Cuba şi Coreea de Nord. Statul comunist nu permitea dezvoltarea unei gândiri creatoare şi a pierdut din start competiţia cu lumea liberă, democratică. S-a mai reuşit câte ceva prin spionaj sau prin cumpărarea de tehnologie, dar se copia ce era deja depăşit de ani buni. Timpul nu mai avea răbdare cu un sistem în care creierele conducătorilor erau ancorate în trecut.