Istoria contemporană poate să fie rescrisă din temelii pentru a elimina zgura lăsată de aparatele de propagandă, de cei năimiţi să mintă popoare întregi după cum doreau cei aflaţi la putere la un moment dat. Adevărul, zeul istoricilor, a fost înlocuit cu minciuna şi aceasta a devenit plăcerea în care se scaldă creierul mulţimilor. Multe mituri au fost aruncate în mediul ştiinţific şi în cărţile de popularizare, dar au început să cadă treptat, pe măsură ce documentele de arhivă au început să iasă la iveală. Astfel, se considera că Iosif Stalin n-a luat măsuri suficiente pentru ca Armata Roşie să facă faţă inamicului în iunie 1941 şi de aceea trupele germane au putut să ajungă până la porţile Moscovei. Acuzaţiile au pornit după moartea dictatorului sovietic pentru a diminua din crimele celor ce au rămas la putere. Unele date publicate de către istoricul Mark Solonin vin să demonstreze exact contrariul. Astfel, numai Frontul de Vest a pierdut în două săptămâni 155.000 de obuze de calibrul 122 mm şi alte 130.000 de 152 mm. Este vorba numai despre cele nefolosite de propriile trupe. Dacă ar fi să ne exprimăm în tone, proiectilele irosite aveau o masă de circa 3.372 t pentru muniţia de 122 mm şi circa 5.662 t pentru cea de 152 mm. Nu par cantităţi enorme la prima vedere, dar nu trebuie să se uite că un vagon al timpului era conceput pentru 10t de marfă. Mai sunt câteva mici detalii de remarcat. Muniţia se transportă în condiţii speciale, apa fiind un mare duşman al pulberilor. Proiectilele sunt puse în lăzi speciale şi în alte cutii trebuie să fie focoasele. Se subînţelege că existau şi cartuşele pentru azvârlire, totul păstrat în condiţii apropiate de optim, orice eroare fiind definită drept sabotaj şi pedepsită rapid. Iosif Stalin a făcut un efort logistic enorm pentru a asigura muniţiile trupelor din vestul imperiului roşu, dar atacul german a dat peste cap toate pregătirile ofensive. Nu era prevăzută apărarea şi Wehrmacht-ul s-a trezit dotat cu cele mai bune guri de foc ale epocii pentru luptele în teren greu.

Mai este interesant un alt mic detaliu. Artileria sovietică a fost dotată cu multe obuziere, la o primă vedere fiind tot tunuri. Acest tip de gură de foc este produs pentru tirul indirect, pentru neutralizarea forţelor inamice adăpostite în tranşee sau după cute de teren. Pătrunderea blindatelor germane a dereglat tot mecanismul Armatei Roşii şi a fost o catastrofă militară fără precedent în istoria contemporană. Ceea ce s-a conceput pentru ofensivă pe teritoriul fostei Polonii a fost pierdut şi a fost nevoie să se ridice noi şi noi armate.

Dezastrul sovietic din iunie 1941 a fost produs pe fondul excesului de pregătire.