Anul 1941 a rămas în istorie și prin începerea ofensivei germane împotriva Uniunii Sovietice la 22 iunie și renumitele Panzere au pătruns adânc în teritoriul controlat de Armata Roșie și au ajuns până la periferiile orașelor Leningrad și Moscova, cele două simboluri ale noii lumi. A fost o surpriză neplăcută pentru conducerea de partid și de stat, personal pentru tovarășul Stalin.

Aceste evenimente militare au dus imediat la teoria conform căreia Iosif Stalin n-a crezut în avertismentele despre pregătirile de război naziste și a rămas ancorați în ideea că Hitler are cuvânt și respectă tratatele, ceea ce dictatorul nazist a făcut până la declanșarea atacului. A apărut și teza conform căreia Armata Roșie n-a fost pregătită de război, armamentul era de proastă calitate și puțin și instrucția lăsa mult de dorit. Acestea sunt tezele oficiale ale istoriografiei de la Moscova și chiar Stalin a fost acuzat de lipsa de dotare, dar ideile au fost lansate după martie 1953.

Minciuna este adorată în centrele de putere pentru a înșela popoarele și astfel să le facă dependente de cei care întâmplător ajung în posturile de conducere. Istoricii de curte au făcut totul pentru a sublinia că la 22 iunie 1941 n-a existat vreo urmă de pregătire din cauza paranoiei lui Stalin. Informațiile despre dotarea bazei de la Hanko dau peste cap toate minciunile inventate de ariviștii care motivat că sunt fideli regimului sau, după 1991, patrioți adevărați. Realitatea a fost că autoritățile militare sovietice au luat măsuri pentru concentrarea de trupe în zona Hanko, teritoriu smuls de la Finlanda în martie 1940. Au fost aduse efective care au ajuns la 25.300 de militari, ceea ce era prea mult pentru o poziție avansată.

Luptele au început din 25 iunie 1941 și garnizoana s-a trezit blocată din față de trupele finlandeze, comandanții inamici aflând repede că pozițiile defensive erau imposibil de asaltat. Avioanele germane și finlandeze au reușit să completeze încercuirea și astfel garnizoana avansată a fost condamnată la predare prin înfometare. Comandamentul sovietic a plănuit evacuarea pe mare și operațiunea a fost realizată spre sfârșitul anului 1941, dar pierderile au fost grele, inclusiv nava de pasageri I. V. Stalin.

Dezvoltarea bazei de la Hanko începând din martie 1940 nu avea vreo legătură cu apărarea din moment ce efectivele concentrate pe Coasta Finlandei se apropiau de echivalentul a două divizii de infanterie. Erau prea multe trupe într-o regiune din care se putea trece la ofensivă cu ajutorul tancurilor, cel puțin 33 de exemplare fiind pregătite pentru acțiuni ofensive. Erau pregătite batalioane de construcții feroviare, dar este greu de crezut că aveau ce să facă în mica peninsulă de pe coasta unui stat atacat masiv în 1939. Mai degrabă erau oamenii pregătiți să facă o legătură cu liniile feroviare ale inamicului. Planurile ofensive au fost realizate minuțios la Moscova, dar toate calculele au fost date peste cap de ofensiva germană din 22 iunie 1941.

Militarii sovietici au fost împinși de către Stalin în zona Hanko pentru a ajunge să realizeze un nou pas în punerea în practică a ideii de revoluție mondială sau cucerirea întregii planete în numele comunismului. S-a făcut totul pentru punerea în practică a dorințelor lui Stalin, cel ce se declara unicul cunoscător al principiilor marxismului.

Capul de pod Hanko nu si-a putut îndeplini rolul pentru care a fost pregătit, Armata finlandeză reușind să blocheze forțele debarcate și chiar să atace pe teritoriul lagărului sovietic. Armata Roșie a fost concepută pentru acțiuni ofensive, dar la 22 iunie 1941 a fost surprinsă în cele mai proaste poziții în vederea realizării unui sistem defensiv eficient. În plus, generalii sovietici au ordonat contraatacuri care au dus la spulberarea unor divizii întregi.