Ionel-Claudiu Dumitrescu

Planul Valev sau păstrarea minciunii în manualele de Istorie națională și integrată

Istoricii contemporani sunt permanent în căutarea de senzațional pentru a rămâne cumva un nume aruncat pe-o carte și au pornit să găsească fapte bune în perioada comunistă, o epocă roșie ce era neagră în realitate. Au descoperit existența unui zis Plan Valev la care România populară ar fi răspuns foarte violent prin specialistul Costin Murgescu, cel ce executa indicațiile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Se spune prin articole și cărți că expertul sovietic ar fi vrut să formeze un complex economic în care să introducă fosta Țară Românească și astfel Uniunea Sovietică să beneficieze de un adevărat grânar pentru aprovizionarea regiunilor industrializate ale lagărului socialist. Textul incriminat a fost publicat în anul 1964 și este disponibil în limba română și-n variantă electronică, dar autorii preferă să găsească noi metode de demolare a operei minore a savantului sovietic. Adevărul este că geograful Emil Borisovici Valev era încântat de munca liderilor de la București, cei ce mergeau pe calea socialismului științific în cele mai pure forme. Chiar erau prea staliniști în tot ceea ce realizau. Ideea de bază a articolului este că România trebuie să se industrializeze și această operă gigantică, revoluționară, trebuia să se facă în jurul combinatului metalurgic de la Galați, cel ce era în construcție în anul 1964, și care urma să livreze patru milioane de tone de oțel pe an. Această cetate a oțelului era o variantă a gigantului de la Magnitogorsk și era o adevărată economie în sine. Ar fi schimbat singur întreaga evoluție a economiei românești. Colosul avea nevoie de un port specializat și de mineraliere care să aducă materia primă. Alte nave urmau să furnizeze cărbunele sau cocsul necesar obținerii fierului. Căile ferate din regiune urmau să fie modernizate pentru a prelua producția spre consumatorii interni. Era necesară o puternică termocentrală pentru a avea energie electrică în combinat și, normal, în orașul care ar fi adăpostit masele de muncitori, cele ce urmau să fie mereu în creștere. Oțelul în sine este un produs ieftin, livrat în mari cantități. Valoarea poate să-i fie sporită numai prin transformarea în mașini cât mai complicate și mai performante.

Emil Borisovici Valev dorea dezvoltarea metalurgiei pe malurile Dunării, dar n-a scris ceva despre distrugerea uzinelor care existau la Reșița și Hunedoara. Dimpotrivă. Era adeptul producțiilor mari de oțel, o caracteristică a tuturor geografilor sovietici. Istoricii români repetă minciunile propagandei de la București despre o încercare de eroism, dar nu pot pricepe că un regim care a distrus mulțimi de savanți români nu poate să fie pozitiv și capabil de eroism.

Emil Borisovici Valev a scris în anul 1964 un banal articol de Geografie economică și nu s-a așteptat să aibă o glorie postumă în spațiul românesc. Este dificil pentru un autor străin, mai ales din spațiul rusesc, să ajungă în manualele de Istorie și să figureze chiar la examenele naționale sau la cele de formare a viitorilor polișiști.