Anul 1934 a fost inclus de către specialiști în marele marasm economic generat de prăbușirea bursei din New York și statul din Carpați nu putea să nu fie lovit de fenomenul planetar. Istoricii din perioada comunistă și continuatorii au scris cu elan despre efectele negative din epocă, repetând multe idei preluate de la cei care au scris în perioada interbelică despre aspectele negative.

Realitatea a fost diferită de ceea ce vor cu orice preț să repete cei ce ajung prin universități sau pe la publicațiile de succes. Anuarul statistic al României Mari a prezentat date din care rezultă că s-a putut profita din plin de efectele recesiunii, prețurile multor mărfuri franceze fiind în scădere în cursul anului 1934. Era important să fie vândute pentru a nu rămâne cumva pe stoc. Au fost cumpărate 58.222 t și acestea au fost mult mai ieftine decât cele 25.725 t achiziționate în anul precedent. Dacă au fost cheltuite 1,463 miliarde de lei, în 1933 au fost trimise în Franța 1,238 miliarde. A fost o bună ocazie pentru achiziția de produse din fier și autovehicule. Au fost mai scumpe motoarele și utilajele industriale. Au fost luate din statul occidental 43.325 t de produse din fier în raport cu cele numai 4.200 t în anul 1931. Dacă se face o comparație între prețurile de achiziție, România ar fi trebuit să plătească peste 700 de milioane de lei în loc de 234,75 milioane de lei.

Autoritățile și patronii români erau interesați de modernizarea țării și au fost aduse în autovehicule cu o masă totală de 398 t la un preț deosebit de bun în raport cu cel plătit în anul precedent. Au fost luate și 764 t de mașini industriale, dar aici s-a înregistrat o creștere dramatică a prețurilor. Statistica nu spune însă ce tipuri au fost importate, înalta tehnologie fiind mereu costisitoare. Sporea interesul pentru instrumentele optice de calitate și au fost cumpărate 15 tone pentru studierea lumii microscopice.

Cheltuieli mari la importuri erau provocate de produsele textile de lux aduse în țară pentru cei cu dare de mână. Cele 2.120 de tone de mărfuri au trecut de 308 milioane de lei, mult mai mult decât tot fierul importat. Micul Paris nu era o simplă legendă.

Franța rămânea un client important al exportatorilor români prin cele 834.228 t de mărfuri, dar prețul plătit era în scădere. S-a prăbușit piața de cereale și la petrol se înregistra aceeași forțare a livrărilor în vederea acumulării de valută forte, dar Parisul n-a mai fost un furnizor de monedă de valoare. Chiar se înregistra un deficit comercial în urma scăderii prețurilor la cereale. Era un efect al exporturilor sovietice forțate din ordinul lui Iosif Vissarionovici Stalin.