Se tot lansează prin popor teorii că în perioada comunistă a fost bine, că erau oferite case oamenilor de rând şi, mai ales, erau asigurate locuri de muncă. Regimul adus cu tancurile sovietice a început să fie umanizat în rândurile maselor, cele ce nu se caracterizează prin capacitate de gândire. Există şi unii intelectuali care încearcă să găsească acţiuni pozitive în opera de edificare a comunismului şi este firesc să fie un haos în gândirea românilor. Trebuie să facem apel la documentele epocii pentru a înţelege cu ce se ocupau autorităţile de la Bucureşti după 1945 şi cele mai interesante sunt stenogramele şedinţelor secrete ale celor mai înalte foruri ale partidului unic. Publicate după 1989, aceste discuţii prezintă adevărul gol-goluţ despre trecutul roşu. Astfel, pe 24 februarie 1953 a avut loc o şedinţă a Biroului Politic al P.M.R. şi Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a exprimat nemulţumirile faţă de activitatea aparatului birocratic din subordine. Se trecuse la simplificarea unor centre orăşeneşti, adică foşti moşieri şi elemente din fosta administraţie a statului român urmau să fie alungate din casele deţinute. Această muncă avea drept obiectiv distrugerea claselor sociale şi nimicirea ideii de proprietate privată, toate casele urmând să fie ale statului comunist. Locuinţele erau luate cu forţa pentru necesităţile M.F.A., armata având mari probleme cu spaţiile de cazare pe fondul creşterii efectivelor pentru visul lui Stalin de revoluţie mondială, adică de cucerire a întregii planete în numele comunismului. Alte spaţii locative au fost confiscate pentru funcţionari. Aceste dislocări au provocat mari nemulţumiri, ajunse şi la urechile străinătăţii. Chiar Gheorghiu-Dej a fost obligat să recunoască că lucrurile o luaseră razna de tot. S-a ajuns să fie afectaţi oamenii de rând şi să scape foştii bogătaşi.

Liderul de partid a dat ordin temutei Securităţi să se ocupe sistematic de identificarea celor bogaţi din trecut şi să se facă o curăţenie în etape, urmând ca locuinţele să fie date oamenilor muncii. Cei care s-au bucurat de case n-au vrut să ştie că stau practic pe cadavrele celor trimişi în lagărele de exterminare. Interesant este că justiţia contemporană îi ocroteşte tot pe cei care au profitat de suferinţele foştilor proprietari.