limes-transalutanus-11-coperta

Cuvânt înainte

Istoria. Mulţi o definesc drept o frumoasă poveste în care sunt povestite faptele strămoşilor, romanele istorice şi filmele venind să întărească această imagine idilică despre trecutul mai mult sau mai puţin apropiat. Părintele acestei discipline ştiinţifice a ales un nume exact pentru misiunea pe care urma să o îndeplinească în evoluţia umanităţii. Cercetare sau anchetă trebuie să fie munca fiecărui specialist ce vrea să obţină numai şi numai adevărul din documentele studiate. Din păcate, centrele de putere au dorit să falsifice prezentările evenimentelor istorice pentru a rămâne cu o imagine pozitivă în creierul maselor şi aproape totul trebuie rescris pentru a respecta principiile formulate încă din Antichitate de mari gânditori precum Tucidide, Polibiu şi Tacitus.

Revista Limes Transalutanus trebuie să fie o publicaţie de graniţă în care să fie prezentate faptele trecutului fără ură şi părtinire, care să cearnă cu orice preţ minciuna de adevăr. Repovestirea evenimentelor istorice nu are ce să caute în paginile publicaţiei electronice, ci fiecare articol trebuie să se vină cu noi şi noi interpretări din ce în ce mai deosebite şi mai bune. Descoperirea adevărului trebuie să rezulte în urma unor studii interdisciplinare, toate ştiinţele urmând să fie subordonate Muzei Clio. Generosul spaţiu virtual urmează să fie şi o rampă de lansare pentru tineri, creierul urmând să fie antrenat în munca de cercetare de la cele mai fragede vârste, chiar dacă primele încercări poate nu sunt cele mai reuşite din punct de vedere ştiinţific. Omenirea trebuie să aleagă din mulţimea de studii ceea ce este cel mai bun pentru progresul intelectual şi să nu se mai lase amăgită de teoriile lansate de anumite cercuri de influenţă, cele ce dispun de resurse şi de mijloace de informare în masă. Cei ce domină prin idei vagi profită mereu de credulitatea mulţimilor şi instaurează dictaturi religioase şi politice ce durează chiar milenii.

Ionel-Claudiu Dumitrescu

Istoria antică

Istoria medievală

Epoca modernă

Istoria contemporană

Teorii istoriografice noi

Istorie și literatură

Debut

Firimituri istorice

Note bibliografice

Buga, Vasile, Lumini şi umbre Relaţiile economice româno – sovietice 1965 – 1989, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2019, 452 pagini.

Natura relaţiilor stabilite între România şi Uniunea Sovietică după 23 august 1944 a fost intens dezbătută în mediul istoricilor români, mai ales după deschiderea survenită în decembrie 1989. Fiecare autor a încercat să aducă la lumină documente inedite şi interpretări cât mai originale şi senzaţionale, dar arhivele din spaţiul rus ascund încă mari secrete. Cercetătorul Vasile Buga a reuşit să analizeze noi fonduri de arhivă şi să combine informaţiile din documentele româneşti cu cele din sursele sovietice, rezultatul fiind o carte despre care se poate spune că este revoluţionară şi de nelipsit din bibliotecile specialiştilor şi ale celor pasionaţi de cunoaşterea trecutului naţional şi universal.

Există teza conform căreia Nicolae Ceauşescu a continuat politica de distanţare faţă de Moscova şi de ataşare la unele valori occidentale, cel puţin până în anul 1971. Documentele de arhivă vin să demonstreze că astfel de credinţe sunt absolut false şi numai prin comenzile sovietice s-a putut menţine industria grea pe linia de plutire. În plus, Uniunea Sovietică livra materii prime mai ieftine conducerii de la Bucureşti (bumbac, minereu de fier, cărbune etc). Este interesant de observat că Nicolae Ceauşescu se ruga mereu de liderii de la Kremlin să primească mai mult ţiţei pentru prelucrare şi un milion de tone în plus fiind bune pentru a unge rotiţele economiei planificate. Obţinerea de petrol ieftin era un obiectiv la fiecare întâlnire la nivel înalt, economia românească având mari probleme de funcţionare, mai ales după ce s-a lansat teza plăţii forţate a datoriei externe. Nicolae Ceauşescu visa chiar la o cantitate de 10 milioane de tone de petrol anual pentru a avea în funcţiune la capacitate rafinăriile supradimensionate în raport cu capacitatea de import a materiei prime. Trimiterea de produse alimentare era obligatorie pentru achiziţionarea de materii prime sovietice, mărfurile industriale nefiind interesante pentru muncitorii din centrele urbane ale puterii roşii. Marele vecin de peste Prut a acceptat să primească în anul 1973 vagoane cu roţi necălite, care erau de slabă calitate în raport cu clima aspră. Era un dezastru pentru industria constructoare de maşini din România dacă aceste masive comenzi ale părţii sovietice ar fi fost anulate. Moscova punea condiţia în anul 1973 să fie modernizate instalaţiile pentru a obţine roţi din oţel de calitate de la Combinatul de Osii şi Boghiuri din Balş.

Chiar dacă există credinţa prin popor şi chiar pe la unii specialişti că a fost o perioadă de prosperitate economică după 1970, documentele de arhivă vin să infirme aceste idei simple. Leonid Brejnev atrăgea atenţia în anul 1973 că datoria externă creşte prea repede şi a atins deja 2,5 miliarde de dolari, dar Nicolae Ceauşescu a ripostat imediat şi a spus că sunt numai 1,5 miliarde de dolari şi că pot fi achitaţi într-un singur an. Era o utopie deoarece ar fi însemnat ca 1,5 milioane de români să nu mai primească nici măcar un leu timp de 12 luni. Este evident că lipsurile pluteau la orizont şi numai colaborarea cu Occidentul capitalist a amânat nenorocirile cu achitarea datoriei externe şi programul de alimentaţie raţională.

Istoria nu mai poate să fie înţeleasă şi scrisă fără utilizarea informaţiilor oferite de lucrarea reputatului cercetător Vasile Buga.