Informatica și tehnologia au avut un impact major în ultimele decenii asupra vieții noastre. Atât economia, cât și viețile noastre personale, au început să aibă în centrul lor calculatorul, fie că vorbim de telefoane sau ceasuri inteligente, laptop-uri sau tablete. Beneficiile oferite de această eră le cunoaștem cu toții. Din păcate, nu toate efectele tehnologiei sunt și pozitive, iar majoritatea dintre noi a început încet în ultimii ani să descopere și prețul care a trebuit plătit pentru tot acest progres.

Dylan Beattie, un speaker și consultat în dezvoltarea de software a scris un articol pe blogul său în 2019 legat de costul pe care codul unui program software poate să-l aibă asupra noastră, iar unul dintre acestea e legat de cel asupra mediului înconjurător, cost creat de modul în care producem telefoanele. Un exemplu este neodimul, un metal rar folosit pentru boxele și vibrațiile telefonului. Majoritatea neodimului vine din China, unde după ce se extrage minereul, care conține și elemente radioactive ca uranium și thorium, acesta trebuie să treacă printr-un proces complex ce include acid sulfuric, câțiva gigawați de energie (un gigawatt e suficient pentru a alimenta un oraș mediu) și o cantitate de apă suficientă pentru a umple două bazine olimpice zilnic, iar la final, după procesarea unui kilogram de minereu, rămânem cu 50 de grame de neodim, câteva metale rare ce mai pot fi utilizate și câțiva litrii de nămol radioactiv și toxic ce va rămâne letal pentru câteva miliarde de ani și care nu poate fi reciclat sau reprocesat. Lângă orașul Batou din China există un lac toxic unde sunt aruncate aceste deșeuri, format din materiale radioactive și cancerigene. Alt exemplu este tantalul, folosit în plăcile de bază din telefoane și care se obține dintr-un minereu numit coltan, minat ilegal de minori în Africa Centrală sub condiții de muncă groaznice, iar banii obținuți din comercializarea sa sunt folosiți pentru a finanța dictaturi militare. Acestea sunt doar două exemple, dar în tabelul lui Mendeleev sunt 80 de elemente chimice, iar telefoanele din buzunarele noastre folosesc mai mult de 60 dintre acestea. Ce legătură are informatica și programarea cu această situație? Majoritatea dintre noi păstrează un telefon în medie puțin peste doi ani, după care ne cumpărăm unul nou. Motivul nu ține de hardware și nici de marketing, ci de software. Programatorii preferă să nu mai facă versiuni ale aplicațiilor pentru modelele mai vechi, așa că la un moment dat aplicațiile din telefoane nu mai pot fi utilizate și singura soluție e să achiziționăm un nou model, de preferabil cel mai recent. În ultimii ani s-a văzut o creștere a timpului de retenție a unui telefon (de la 22.7 luni în 2016 la 24.7 luni în 2018¹), dar chiar și așa cererea de noi telefoane pe piață este încă mare. Există o relație reciprocă între hardware și software, orice progres tehnic creează noi idei de design pentru software sau programe ce se folosesc de noua invenție, iar orice nevoi de eficiență și memorie ale programatorilor duce la dorința de a avea un hardware din ce în ce mai bun. Un impact asupra mediul înconjurător îl are acum și moneda bitcoin. Minatul de bitcoini consumă mai multă energie decât 159 de țări și o singură tranzacție consumă suficientă energie pentru a alimenta 10 case americane timp de o zi întreagă.²

Alte exemple pe care le dă Dylan Beattie sunt atunci când linii de cod sunt scrise cu intenția de a face rău, fie că vorbim de a trișa la testele de emisie, cum e cazul Volkswagen, sau de a putea vinde mai ușor un nou model de avion în cazul Boeing. În 2018 s-a descoperit că milioane de mașini marca Volkswagen aveau câteva linii de cod scrise în programul mașinii care verificau dacă mașina era supusă unui test de emisie. În caz afirmativ, erau modificați unii parametri ai motorului pentru a se comporta diferit și a emite mai puține particule toxice. Testele acestea sunt făcute pentru a se asigura că motoarele respectă o limită de poluare, însă Volkswagen a decis să trișeze, iar motoarele de pe respectivele mașini eliberau în atmosferă mai multe particule periculoase decât era admis. 11 milioane de automobile s-au vândut având programul respectiv, dintre care 600.000 în Statele Unite între 2009 și 2015. Tot câteva linii de cod au fost responsabile pentru două accidente aviatice soldate cu tuturor pasagerilor și care au implicat modelul Boeing 737 MAX 8, care practic e un Boeing 737 cu motoare mai mari. Motoarele erau necesare pentru ca modelul să poată fi folosit pe rute mai lungi. Adversarul Boeing, Airbus, a introdus avionul Airbus A320 pentru distanțe lungi, ducând la pierderea unor vânzări pentru Boeing. Trebuie să știm că piloții au anumite certificări și în funcție de acestea pot zbura doar cu anumite modele de avioane. Educarea unui pilot pe un model nou de avion este destul de costisitoare, așa că firmele de transport aerian preferă de multe ori să cumpere avioane după certificările pe care piloții lor le au deja. Boeing a încercat să facă noul model să fie la fel ca 737 pentru a putea vinde mai multe modele, însă motoarele erau prea mari să încapă sub aripi așa că au fost montate mai în față și mai sus decât motoarele de la vechiul model. Problema era că atunci când se deschidea clapeta de accelerație botul avionului începea să se ridice în sus și ducea la oprirea avionului. Soluția a fost de natură software. Un avion este astăzi controlat de un calculator, așa că ideea era să se adauge un program care să redreseze poziția avionului atunci când detectează că botul acestuia începe să se ridice. Ideea funcționa, doar că a apărut ceva neprevăzut. Programul se folosea de un senzor pentru detecție. În cazul în care senzorul avea vreo defecțiune, programul nu mai putea detecta ridicarea avionului și nu-i mai putea redresa poziția. Acest lucru s-a descoperit ulterior în cazul celor două accidente, care aparent aveau senzorii defecți.³ Programele din ambele cazuri au fost scrise de programatori și e interesant de știut dacă aceștia erau conștienți de riscurile posibile sau doar respectau ordinele orbește. Există și probleme cauzate atunci când programele nu fac ceea ce ne dorim, ca în 2015 când Starbucks a fost nevoit să închidă 60% din locațiile sale din SUA și Canada datorită unei erori software care nu mai permitea procesarea plăților. Alte incidente au avut loc în 2018 când din cauza unor defecțiuni tehnice doctorii din cadrul Sistemul Național de Sănătate din Țara Galiilor nu mai putea accesa fișele pacienților și în ianuarie 2016 când mai mulți utilizatori ai termostatului Nest au rămas în frig și fără apă caldă datorită unui update din decembrie care a afectat controlul temperaturii în locuințe.⁴ Multe incidente create de probleme software sunt provocate de testarea superficială a programelor, fiind firme care grăbesc procesul de testare sau nu-i dau foarte mare importanță.

O altă categorie de probleme sunt atunci când tehnologia ne afectează pe noi înșine, comportamentul sau personalitatea noastă, iar comunitățile de pe Internet sunt un exemplu. Unul dintre cele mai mari avantaje ale rețelei mondiale este faptul că ne ajută să comunicăm, să intrăm în contact cu oameni cu pasiuni sau interese comune cu ale noastre. Există grupuri pe forumuri sau pe social media pentru cei pasionați de filme, de grădinărit sau mașini, Însă de-a lungul timpului s-au format și comunități cu intenții rele și care influențează viețile membrilor săi în lumea reală. Un caz concret sunt cei care se declară inceli. Denumirea vine de involuntary celibacy(celibat involuntar) și se referă la o subcultură online ai cărei membrii sunt considerați incapabili să dezvolte relații sexuale sau romantice deși își doresc⁵, iar al căror comportament se bazează pe o ură profundă față de femei. Majoritatea sunt bărbați albi, tineri, care cred că feminismul a transformat prea mult ordinea societății și acum femeile au mai mult control asupra vieții lor și pot alege libere dacă vor să rămână singure sau dacă vor să întemeieze o familie și cu cine. Nemulțumirea incelilor este că femeile nu-i aleg pe ei, ci aspiră la un model de bărbat, pe care comunitatea îl numește „Chad”, ce reprezintă bărbații cu stabilitate financiară, frumoși și ce au potențial în a avea o carieră de succes. Incelii consideră că accesul la sex este un drept și trebuie impus,⁶ iar femeile de azi sunt vinovate, și merită pedepsite, pentru că nu sunt interesate să aibă relații cu ei. Comunitatea online crede că există o persecuție sau inegalitate sexuală în societatea de azi dată de faptul că femeile preferă doar un anumit tip de bărbați, cei care se încadrează în tiparul Chad, și îi ignoră pe cei ce nu pot întreține financiar o familie sau sunt urâți. Această idee stă la baza ideologiei lor, numită blackpill (pastila neagră), care spune că 80% dintre femei sunt interesate de Chad, care reprezintă 20% din toți bărbații, ceea ce duce la situația în care un număr restrâns de bărbați să atragă interesul majorității sexului opus, în timp ce restul de 80% dintre bărbați intră în competiție pentru restul de 20% dintre femei, și dată fiind inegalitatea dintre numere mulți o să rămâne fără partenere. Membrii sunt convinși că mișcarea feministă este cea care a dus la această inegalitate. Ei consideră că motivul pentru care sunt singuri nu este vina lor ci a societății care le-a acordat femeilor drepturi.⁷

Multe discuții de pe forumurile sau site-urile legate de această comunitate sunt formate din mesaje ce denigrează femeile și cuplurile în relații, și multe dintre acestea conțin chiar încurajări la ucidere sau viol. Incelii cred că violul reprezintă o metodă justă pentru a se răzbuna în fața persecuției societății. Un site al comunității numit Raping Girls is Fun(Să violezi fete e distractiv) era format în 2019 din aproape 500 de membri care povesteau încercările lor de viol și dădeau sfaturi în această privință.⁸ Din păcate, în ultimii ani mulți membri au început să își arate ura și în lumea reală. În 2014, Elliot Rodger a publicat un manifest de 141 de pagini despre motivele ce l-au convins să devină incel, urmând ca apoi să ucidă 6 persoane în California. Acum este văzut ca un martir în comunitatea online. În 2018 în Toronto, o dubă a intrat într-un grup de oameni, ucigând 10 dintre ei. Înainte de atac, șoferul a postat un mesaj pe Facebook în care spunea că rebeliunea incelilor a început și îl numea pe Elliot Rodger un gentleman suprem. În 2020, un adolescent de 17 ani din Toronto care se intitula incel a omorât o femeie cu o macetă. Tot în același an, un alt membru, în vârstă de 20 de ani, a început să împuște cupluri într-un mall din Arizona pe motivul că femeile îl resping. Pe lângă atacurile violente, mulți membrii povestesc cum denigrează femeile în public sau cum încearcă să le pipăie în mijloacele de transport aglomerate. Comunitatea vede aceste întâmplări ca un război împotriva societății.

Ceea ce este ironic la această comunitate este că a fost creată de o femeie. În anii 90, Alana (al cărei nume de familie a dorit să rămână secret) povestește într-un articol din Vox că în tinerețe a fost terifiată de relații și întâlniri. Aceasta a dorit să-i ajute pe cei care au dificultăți și a fondat un website numit Alana’s Involuntary Celibacy Project unde, atât bărbați cât și femei, putea primi sau da sfaturi despre relații. În timp, a atras și membrii care nu căutau ajutor, ci doar un loc ude să-și verse frustrările. Astfel, comunitatea avea să se separe în două. Un grup numit IncelSupport care a păstrat viziunea inițială și era format atât din bărbați și femei care căutau ajutor. Celălalt grup, LoveShy, era format în totalitate din bărbați denigrau femeile și le considerau vinovate pentru că nu doreau să întrețină relații sexuale cu ei, iar ulterior aceste mesaje aveau să devină din ce în ce mai violente și să încurajeze idei precum uciderea în masă.⁹ Situația ne arată una dintre fețele Internetului și cum o comunitate care inițial avea un scop inofensiv a putut să creeze și altceva neprevăzut.

Alt impact al Internetului în ultimii ani este fenomenul de fake news(știri false). Informații ce provin din surse anonime sau publicații îndoielnice se răspândesc prin social media și mase de oameni ajung să le considere adevărate. La începutul pandemiei a circulat o știre că usturoiul este leacul pentru coronavirus¹⁰ și că noul virus este de fapt o armă canadiană furată de chinezi.¹¹ Alt caz celebru s-a întâmplat în decembrie 2016 la o pizzerie din Washington D.C. când o persoană a intrat înarmată și a declarat că localul adăpostea un centru pentru pedofili cu ajutorul lui Bill Gates și al lui Hillary Clinton.¹²

Într-un interviu acordat revistei Wired în 1996 despre viitorul Internetului, Steve Jobs a spus că economia este informatizată, dar societatea ca întreg nu.¹³ La începutul pandemiei COVID-19, multe teorii ale conspirației și știri false s-au propagat în mediul online legate de virus. În spatele anonimatului oferit de lumea virtuală, multe persoane au distribuit informații și date false, fie intenționat sau chiar crezând în ele, reușind să adune o masă de oameni ce a pus la îndoială opiniile experților și a surselor oficiale. Situația creată nu a dus doar neglijarea măsurilor de prevenție, dar împreună cu efectele economice a dus la scăderea încrederii în autorități și în economia de piață. Deși existau atâtea surse de calitate, mulți dintre noi au preferat să se bazeze pe cele neoficiale și îndoielnice. În ciuda progresului pe care ni l-a oferit tehnologia, încă avem probleme în a ne adapta în această nouă lume. Tehnologia informației a dus în ultimele decenii la progrese extraordinare în activitățile umane, iar informatica a dat dovadă de o viteză de inovație și adaptare ce lipsește multor domenii. Suntem mult mai productivi și mai eficienți decât generațiile anterioare. Însă, ca întotdeauna, a fost nevoie să plătim un preț pentru toată prosperitatea creată. Prezența informației în viețile noastre va crește în continuare, la fel și impactul acesteia, fie bun sau rău, așa că e nevoie să cunoaștem ambele fețe ale situației.