Se spune astăzi prin mediul virtual de către cei ce se declară rapid experţi în orice că Roma n-a avut o contribuţie esenţială în procesul de formare a unui nou popor la nord de Dunăre şi că numai dacii au contat în procesul de etnogeneză. Tracismul şi dacismul sunt la mare modă şi sunt greu de scos din creierul celor ce vor să rămână prin ceva în memoria maselor. Un argument al celor ce neagă componenta latină constă în faptul că sunt prea puţine urme ale cuceritorilor în spaţiul carpatic, ceea ce înseamnă că dacii au fost dominanţi. Oare să fie adevărat că Roma nu şi-a pus pecetea în regiune? Cei ce lansează astfel de teze nu prea deschid cărţile de arheologie, domeniu fundamental de cercetare ştiinţifică pentru înţelegerea trecutului popoarelor planetei. Disciplina ştiinţifică este foarte dificilă şi cei ce vor glorie cu orice preţ se plictisesc repede. Viaţa este scurtă şi trebuie trăită activ, studiul sistematic nefiind interesant pentru societatea contemporană în plină viteză spre ceva. Nu se ştie spre ce.

Urmele romane au fost şi sunt încă peste tot şi cele mai căutate sunt monedele, cele ce permit datarea unei aşezări, locuinţă sau cimitir. Dacia a fost invadată de bani republicani şi apoi de cei imperiali, locuitorii fiind pasionaţi să strângă avere cu orice preţ. Oltenia a fost plină de argint, metalul ce era esenţa comerţului şi finanţelor romane. Un tezaur din comuna Calopăr, Dolj, era compus din circa o mie de monede de argint şi câteva lingouri din aur, dar numai 241 de piese au ajuns în muzee, metalul galben fiind dispărut pentru totdeauna. Au mai rămas 400 de antoniniani din cei 4.000 descoperiţi în localitatea Celei. Arheologul Grigore Tocilescu (1850 – 1909) a recuperat câteva monede din cele 3.000 găsite de locuitorii de la Slobozia, lângă Târgu-Jiu. A fost distrus un tezaur găsit lângă Craiova în 1861 şi un altul a fost descoperit şi a dispărut la Celei, cele două comori având 11.000 de piese în total. Cel mai mare despre care avem unele informaţii a fost cel de la Reşca şi avea cam 8.000 de piese. A fost scos la lumină prin 1869, dar a fost risipit şi a rămas o simplă ştire prin pagini de ziar.

Arheologii au dus campanii sistematice de săpături pentru a realiza o reconstituire cât mai fidelă a trecutului şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Numai în castelul de la Hinova au fost identificate 491 de monede din bronz ce se întind cronologic de la împăraţii Valerian la Theodosius al II-lea. Chiar dacă aveau valoare redusă, piesele indicau o viaţă economică intensă în regiune, fortificaţia fiind de dimensiuni reduse.

Istoria a fost ştearsă fără milă chiar de urmaşii celor care au lăsat ceva preţios drept moştenire. Au amplificat fenomenul cei ce s-au stabilit pe meleagurile carpatino – dunărene şi pe care nu-i interesa decât bogăţia. Cei ce n-au apucat să găsească obiecte de valoare s-au apucat să scrie despre lipsa acestora şi astfel să falsifice realităţile trecutului.