Computerul a permis ca fiecare om să-şi poată exprima în mod democratic un punct de vedere pe anumite teme, fiecare afirmaţie fiind lansată în generosul mediu după o matură judecată. Aceasta ar fi situaţia ideală, dar comentatorii, ascunşi în spatele ecranelor luminoase, cred că fac fapte de vitejie dacă trec la cuvinte grele împotriva celor ce au alte teorii. Există astfel credinţa în creierul multor români contemporani că regimul comunist a făcut mult bine populaţiilor din spaţiul carpatic prin ridicarea de fabrici cu coşuri fumegânde şi prin umplerea oraşelor cu blocuri cenuşii din beton. Oamenii nu vor să înţeleagă că autorităţile de la Bucureşti nu făceau nimic pentru popor, ci totul era pentru edificarea societăţii comuniste după ideile lansate de Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Nu exista pic de patriotism în afara vorbelor din propaganda regimului, vorbele mieroase fiind pentru prostirea pe vecie a maselor. Se ştie că după 1980 a început o perioadă de restricţii cum n-a existat în Europa timpului, totul pentru plata datoriei externe. Oamenii au crezut legenda şi astăzi se aude că s-a realizat ceva fără egal în lume. Erau necesare unele sacrificii, dar s-a făcut ceva măreţ. Culmea este că aceste sacrificii legate de mâncare, căldură, electricitate şi medicamente nici măcar nu erau necesare. Nicolae Ceauşescu a dat ordin să fie construită după 1978 o mare flotă de război în frunte cu un crucişător uşor. Oraşul Mangalia cunoştea o activitate febrilă de asamblare de nave de luptă, armamentul şi echipamentele electronice fiind aduse din Uniunea Sovietică. Tot de acolo a fost adus şi submarinul „Delfinul” în 1985. Fabricile asamblau avioane de antrenament, de atac la sol şi elicoptere. Normal că acestea urmau să protejeze tancurile ce erau produse în Bucureşti. Oamenii stăteau la cozi uriaşe şi uzinele livrau arme din ce în ce mai costisitoare. Nicolae Ceauşescu a făcut totul pentru revoluţia mondială şi a cumpărat în 1989 avioane MiG-29, un coşmar logistic şi financiar pentru o ţară înfometată. Adevărul gol-goluţ este că poporul român a pierdut 45 de ani în spatele unei cortine de sârmă ghimpată, într-un uriaş lagăr în aer liber.