tezaurul-romanesc

Ionel-Claudiu Dumitrescu

Furtul aurului de către comunişti

Oamenii nu prea iubesc în mod sincer Istoria prin şcoală şi rămân cu fragmente de prin manuale sau spusele profesorilor. Fug de mulţimea de date şi pentru că societatea consideră că nu este o disciplină fundamentală. Aceasta este credinţa universală şi se mai învaţă câte ceva de prin filme sau documentare cât mai siropoase. Foarte mulţi cred că ştiu istorie şi că pot interpreta totul cu propriul creier, mai ales dacă au urmat realul cu multă logică matematică. Se ajunge în situaţia în care sunt emise tot felul de judecăţi de valoare şi, prin repetiţie obsesivă, ajung să fie considerate drept adevăruri ştiinţifice. Mulţi cred cu tărie că stăpânirea comunistă a adus beneficii românilor, că erau locuri de muncă şi locuinţe. Ideea este repetată obsesiv şi de aici apare cultul pentru mişcările de stânga. Realitatea era una crudă şi adevărul poate fi aflat chiar din documentele comuniste. Nu exista nici cea mai mică legătură între conducerea de la Bucureşti şi masa poporului, deciziile luate fiind toate cu caracter politic şi ideologic. Să nu se uite că ideologia comunistă era una internaţionalistă şi nu avea nimic în comun cu fericirea popoarelor supuse experimentelor din lagărul socialist. Este interesant de spus că România avea un stoc de aur, mare parte moştenit de la guvernele capitaliste. Erau în ţară 148,3 t de metal preţios la nivelul anului 1951, dar stocul a scăzut la numai 50 t în 1953. Cele 61,1 t din depozitele băncilor străine s-au topit până la trei tone. Se poate spune că pentru locuri de muncă şi spaţii de locuit, pentru binele neamului. Fals! Absolut fals! Conducătorii de la Bucureşti au respectat indicaţiile lui Iosif Stalin şi au cumpărat sute de avioane MiG-15 şi Il-10 pentru marele război cu lumea capitalistă, acţiunea din Coreea fiind doar o testare a forţei inamicului. Cum liderul de la Kremlin a murit în anul 1953, confruntarea supremă s-a amânat. Aurul românilor însă a fost dat pe arme ce s-au uzat moral rapid şi nu aveau legătură cu apărarea poporului. Indiciul este oferit de către avionul Il-10. Numele nu mai spune nimic astăzi, dar acest tip de aeroplan era conceput pentru asalt, adică să intre primul în foc la joasă altitudine, acolo unde se poate trage şi cu puşca în ţinta mişcătoare. Forţa este asigurată numai dacă atacă în formaţii mari şi împreună cu mase de tancuri. Era o maşină zburătoare admirabilă în ofensivă. A fost un dezastru pentru finanţele statului şi pentru popor, dar puţini oameni vor să înţeleagă că înapoierea de astăzi a ţării are o intimă relaţie cu excesivele pregătiri de război din toată perioada comunistă. Munţi de aur au fost daţi pe armament.