Se spune că în octombrie 1929 a izbucnit o mare criză din cauza proastei funcţionări a sistemului capitalist de producţie şi întreaga omenire a avut de suferit, mai puţin Uniunea Sovietică. Lagărul comunist era în afara capitalismului şi nu se supunea regulilor universale, cel puţin după declaraţiile oficiale. Se ştie că a fost şomaj în masă, falimente industriale şi bancare, sinucideri şi o dramatică scădere a nivelului de trai. Conducătorii statelor nu s-au putut opune nenorocirii planetare, dar au promis şi încercat să facă. Ghinion! N-au ieşit prea multe soluţii bune şi a urmat un război mondial. Oare chiar încercau să facă lucruri bune conducătorii statelor sau se ocupau şi cu alte lucruri în „timpul liber”? Industria a primit comenzi din plin, dar acestea aveau formă de obuze. Sovieticii finisau proiectile de 314 kg pentru tunurile de calibrul 305 mm. Era ceva modest pentru o mare putere şi totuşi foametea bântuia prin lagărul socialist. Se juca la calibrul 406 mm, proiectilele americane având 957,1 kg. Loviturile britanice aveau „numai” 929 kg fiecare. Nu cred că era vreun stat care să ofere unui cetăţean o cantitate echivalentă de oţel pentru construirea unei case solide. Erau greu de finisat şi trebuia să existe o industrie metalurgică deosebit de avansată. Franţa a trebuit să rămână la proiectile de 575 kg şi la calibrul 340 mm. Industria chimică era obligată să livreze pulberi înalt explozive pentru propulsie şi numai pentru obuzul francez erau necesare 153,5 kg. Germania, supusă restricţiilor privind înarmarea, a început să producă proiectile de 300 kg. S-ar putea să se spună că aceste comenzi militare nu afectează mersul economiei, dar să nu se uite că România spera să deţină un vapor cu tunuri de calibrul 150 mm, care putea să lanseze proiectile de 50 kg. Crucişătorul uşor a fost ceva peste puterile financiare ale României Mari.

Sunt numai câteva exemple despre ceea ce realizau muncitorii din arsenalele marilor puteri la capitolul armament pentru supremaţia navală. Se ştie că deţinerea controlului asupra rutelor comerciale înseamnă şi control asupra uscatului. Se făcea totul pentru împiedica alte forţe să ajungă la o dominaţie copleşitoare. Proiectilele erau de acelaşi calibru, dar sporeau ca masă şi oţelul înalt aliat asigura o perfectă străpungere a blindajelor metalice sporite în grosime în anii recesiunii. Au fost îmbunătăţite şi proiectilele explozive, destinate spulberării vapoarelor mai mici, armamentului secundar de pe cuirasate şi distrugerii fortificaţiilor costiere. O lovitură japoneză din tun de 406 mm trimitea spre ţintă un proiectil de 936 kg, din care 43 kg era încărcătura explozivă.

Criza economică a fost generată de politica de înarmări dusă de politicieni bolnavi de putere. Nu s-a ţinut cont de nimic în competiţia pentru supremaţia mondială, mila pentru cei învinşi nefiind cunoscută în limbajul câştigătorilor. Oare cât timp se va mai da înainte cu prăbuşirea bursei din New York?