Al Doilea Război Mondial a început în 1939 şi nu s-a desfăşurat după scenariile elaborate cu grijă de către politicieni şi militari. Armata germană a stricat calculele strategilor francezi în 1940 şi pe cele ale sovieticilor în 1941. Wehrmacht-ul părea de neoprit şi Germania se anunţa ca o mare putere planetară. Succesele militare au provocat gelozia samurailor şi forţele nipone au atacat în Pacific. Chiar dacă războiul era previzibil, comandanţii inamici au fost surprinşi de viteza cu care au înaintat forţele japoneze, acestea ajungând la graniţele Indiei şi aproape de Australia. Noroc că a intervenit Generalul „Distanţă” şi maşina de război niponă a trebuit să se refacă un timp. Au fost căutate cauzele dezastrului de până-n iunie 1942 şi s-a ajuns la concluzia că au fost forţe puţine, insuficient antrenate şi înzestrate. Totuşi, Malaysia a fost apărată de 88.000 de militari ai imperiului britanic şi Singapore era o fortăreaţă legendară. Istoricul Liddell Hart a scris că aceşti luptători nu aveau în dotare un tanc şi nici avioanele nu erau de cea mai bună calitate. Unde erau armele? Erau trimise să apere alte teritorii britanice, împotriva lui Rommel în nordul Africii. Greşit! Winston Churchill a scris o carte de memorii şi acolo a pus o idee: armamentul era expediat către Uniunea Sovietică şi s-a renunţat la apărarea teritoriilor din faţa Japoniei. Numai din modelul Valentine au fost trimise 216 unităţi, adică echivalentul unei divizii de tancuri. Erau mult mai performante în raport cu ceea ce aveau adversarii asiatici, dar au ajuns pe meleagurile comuniste. Alte 959 au plecat în anul 1942 şi a fost absolut normal ca forţele britanice să se retragă şi apoi să nu poată trece la ofensivă. Au fost expediate şi tancuri Matilda II, renumite prin faptul că rezistau la loviturile antitanc şi numai piesele germane de calibrul 88 mm reuşeau să fie nimicitoare. Armamentul antitanc nipon era mai mult decât arhaic în performanţe şi ar fi fost greu de înfruntat poziţii sprijinite de tehnica blindată. Au fost urcate în vapoare 145 de maşini în anul 1941 cu destinaţia Uniunea Sovietică. Se poate spune că erau prea grele, prea lente şi că nu puteau să acţioneze în condiţii de teren dificil. Fals! Maşinile ajunse pe îndepărtatul şi specialul front asiatic au fost folosite până în anul 1945 şi inamicul a avut mari probleme cu aceste mişcătoare cetăţi din oţel. Londra a mai trimis 626 de unităţi în cursul anului 1942 şi aşa se explică de ce nu prea era tehnică de luptă prin Asia de Sud-Est.

A fost un coşmar de patru ani pentru prizonierii ajunşi în mâinile niponilor, foarte duri cu cei ce se predau în lupte. Atrocităţile împotriva militarilor şi civililor au fost legendare.

Toate nenorocirile au plecat de la Winston Churchill, cel hotărât să ajute cu orice preţ comunismul lui Iosif Vissarionovici Stalin. Culmea este că premierul încă mai este văzut ca un erou în Anglia. În realitate, a fost un obsedat de putere încă din tinereţe şi toate acţiunile realizate au avut drept obiectiv menţinerea în cele mai înalte funcţii, chiar dacă inteligenţa nu era ceva ce-l caracteriza pe cel de familie nobilă. Există în continuare un adevărat cult pentru cel ce a condus destinele Angliei în conflictul planetar şi a rămas un erou pentru că finalul a fost totuşi încununat de o victorie strălucită împotriva forţelor Axei.