Primul Război Mondial a însemnat o confruntare pe viață și pe moarte pentru dominație în Europa și la nivel global între forțele Puterilor Centrale și cele ale Triplei Înțelegeri. Chiar dacă alianța constituită în jurul Franței avea superioritate în oameni și armament, nu reușea să se impună și Germania părea veșnic biruitoare. Presiunea de la Verdun provoca groază la Paris și se simțea nevoia unui nou aliat care să contribuie la slăbirea presiunii inamicului. Diplomația franceză a reușit să atragă în conflict România și diviziile proaspete au străpuns liniile austro-ungare din Carpați. Viena a cerut disperată ajutorul Berlinului și o întreagă armată a fost expediată spre Transilvania. Se adăugau forțe bulgare și otomane dinspre sud. Regimentele române au fost obligate să lupte cu un vrăjmaș din ce în ce mai numeros și mai bine dotat, rezultatul final fiind o retragere în sudul Moldovei unde s-a închegat o linie de rezistență cu ajutorul forțelor aliatului rus. A fost o victorie germană în toamna anului 1916, dar ofițerii aveau ce să plângă. Fritz Ortlepp a scris că în zona Câmpulungului a fost grav lovită Divizia 12 infanterie bavareză, Regimentele 26 și 28 fiind refăcute din cauza pierderilor masive în oameni și tehnică de luptă. Și Divizia 76 infanterie de rezervă a avut rândurile rărite, Regimentul 252 având 78 de morți, 7 dispăruți și 294 de răniți. Unitatea cu numărul 254 a fost și mai afectată prin cei 114 morți, 4 dispăruți și 302 răniți. Cei atinși de gloanțe și schije puteau să revină pe câmpul de luptă după ce treceau prin spitalele militare, dar mulți scăpau pentru totdeauna de coșmarul din tranșee în urma mutilărilor. Nu sunt încă descoperite date despre ceea ce a pățit Regimentul 253 infanterie. Brigada 8 alpină austro-ungară a suferit cele mai multe pierderi, dar datele nu sunt cunoscute cu exactitate. Este interesant de precizat că Divizia 12 infanterie bavareză și brigada austriacă erau unități de elită, formate din cei mai puternici bărbați din zonele de munte, dar energia lor a fost pierdută undeva în munții României fără să se poată obține o victorie decisivă, luptele continuând și în anul 1917.

Disproporția de forțe între cele două tabere a crescut în urma pierderilor în oameni, arme și muniții, ceea ce a permis Antantei să aibă un avantaj decisiv, mai ales că a obținut și sprijinul industrial și militar al SUA.

Divizia 76 infanterie de rezervă, Divizia 12 infanterie bavareză și Brigada 8 alpină austro-ungară au pierdut timp prețios într-o regiune izolată din Carpați și, chiar dacă au reușit să treacă munții, victoria nu însemna un succes strategic din moment ce unitățile au rămas blocate tot undeva în est.