Anul 1939. Uniunea Sovietică trimisese trupe ce distruseseră trupele japoneze, ofiţerii niponi de rang înalt sesizând că adversarul ideologic este chiar mai fanatic decât sinucigaşii asiatici. Polonia, duşmanul tradiţional al Moscovei, fusese înfrântă şi ocupată pe jumătate. Se putea spera la o linişte de sărbătorile de sfârşit de an, dar lagărul socialist a fost atacat de războinicii finlandezi şi a urmat un nou conflict după 30 noiembrie. Ostilităţile s-au prelungit, cu o pauză pentru noi concentrări de trupe, până în toamna anului 1944. Iosif Vissarionovici Stalin a vrut să comunizeze micuţa ţară nordică pentru a avea o nouă poziţie strategică obţinută cu costuri minime, dar a întâlnit o rezistenţă cum n-a fost nici cea din partea Germaniei. Socotelile din cabinetul călduţ de la Moscova nu s-au potrivit cu realitatea din teren şi trupele trimise la asalt s-au văzut puse în situaţii imposibile, dar luptele au continuat cu înverşunare, un stat totalitar fiind interesat de împlinirea unor idei măreţe şi nu este interesat de soarta oamenilor de rând.

Cum nordicii nu aveau o puternică industrie de armament, militarii au strâns tot ce puteau de pe câmpul de luptă, dar nu prea era timp să se înregistreze tot în acte şi armele erau folosite pe loc. Cum sovieticii erau superiori numeric, era nevoie să sporească ploaia de gloanţe prin utilizarea mitralierelor. Culmea este că acestea erau tot în dotarea trupelor staliniste. Folosind perfect terenul şi cunoştinţele militare, apărătorii au reuşit să captureze tehnica din dotarea a 24 de divizii complete. Puşca-mitralieră este potrivită în luptele de mică intensitate şi era adorată de ambele tabere. Aprovizionarea finlandezilor se făcea din stocurile Armatei Roşii şi 21 de divizii au rămas fără echipament. Au fost strânse şi 39 milioane de cartuşe, adică 936 de tone de muniţii. Este greu pentru omul obişnuit să înţeleagă ce s-a întâmplat prin pădurile şi mlaştinile nordice, dar datele despre armele automate se referă numai la cele înregistrate. Numărul celor distruse în lupte sau înghiţite de mlaştini şi de marea îngheţată este încă secret prin arhive. Gloria liderilor se face cu mult sânge şi cu costuri deosebite.

Nici tunurile n-au putut fi salvate de la capturare şi numai cele de calibrul 45 mm au fost strânse în număr de 766. Erau de calibru redus, dar puteau să fie folosite prin pădurile dese şi terenul accidentat, proiectilele cu viteză mare fiind periculoase împotriva infanteriei şi a mitralierelor. Rolul antitanc nu prea era util din moment ce inamicul nu prea avea maşini blindate. Au fost strânse şi 99 de obuziere de calibrele 150 şi 152 mm, multe piese grele fiind abandonate pentru că nu existau mijloace puternice de tracţiune.

Pierderile uriaşe pentru un ţinut relativ sărac l-au determinat pe Iosif Stalin să încheie pace în 1944 pentru a se putea concentra pe problemele mari ale lumii comuniste. Avea nevoie de oameni împotriva Germaniei şi apoi în Asia. Finlanda însă a fost mereu o ţintă pentru liderii comunişti, interesaţi să controleze complet Marea Baltică.