Poporul român este foarte dezamăgit de actuala clasă politică, dacă se poate intitula astfel, şi este foarte convins că Nicolae Ceauşescu a fost un adevărat patriot, cu care mulţi ar vota imediat dacă personajul istoric ar mai fi în viaţă. Oare cum se explică acest ataşament faţă de un dictator crud, care nu avea nici cea mai mică legătură cu neamul pe care-l conducea? Explicaţia este una foarte simplă din punct de vedere psihologic: mulţimile adoră persoanele care dau dovadă de fermitate şi nu sunt interesate de nivelul intelectual al celui ales. Să nu uităm că Nicolae Ceauşescu a dat dovadă că i-a înfruntat pe sovietici în 1968 şi că s-a implicat în mod deosebit în rezolvarea problemelor generate de inundaţii şi de seismul din 1977. Chiar şi plata datoriei externe s-a făcut în acelaşi stil hotărât şi poporul a fost de acord, mai ales acum când se spune că înainte era mai bine şi orice se face cu ceva sacrificii. Dacă se adaugă ceva teroare în ecuaţie şi multă persuasiune prin politrucii de serviciu, mulţimile sunt convinse în cea mai mare parte că totul este pe calea cea bună. Nu este de mirare că astăzi auzi persoane ce dispun de case, maşini, avere şi osânză din belşug că tot înainte era de trăit, că atunci erau locuri de muncă şi statul dădea case cu generozitate. Dacă ne uităm puţin la Coreea de Nord şi la Cuba, vedem imediat că sistemul comunist înseamnă o evidentă cădere în trecut şi că nu se poate discuta de prosperitate decât pentru o clasă de politruci ce apoi încearcă să-i convingă pe ceilalţi să le fie slugi pe viaţă.

Să nu se uite un mic detaliu: trebuie să facă mulţi copiii pentru a se perpetua sclavia în numele ideologiei criminale. Ideologia comunistă era formată în jurul teoriei că trebuie cucerită întreaga planetă prin revoluţia mondială şi copiii urmau să fie carnea de tun pentru acest război de proporţii îngrozitoare.