Presa internaţională este plină de informaţii despre focurile agresive ce cuprind regiuni întregi şi ameninţă oraşe şi sate, totul fiind pus pe seama fenomenului de încălzire globală. Nu se poate spune că poluarea generată de motoarele termice şi de activităţile industriale nu are o contribuţie majoră, dar incendiile au fost favorizate de acumulările de vegetaţie din toate ţările. Agricultura intensivă se face pe suprafeţe bogate din câmpie şi locurile mai înalte au fost mai puţin interesante pentru afacerişti sau pentru statele comuniste. Sătenii însă au fost copleşiţi de mărfurile aduse de marile lanţuri comerciale şi nu mai are rost să fie crescute animale. Găinile fac ouă prea scumpe, porcii sunt cu pestă porcină africană şi oile au lâna fără importanţă economică. Nici carnea nu este pe gustul românilor. Vacile erau interesante pentru marile cantităţi de lapte ce putea să fie transformat în smântână, iaurt, brânză sau caşcaval. Nu mai contează. Margarina a invadat piaţa şi a început să elimine untul. Laptele de import a dat peste cap preţurile şi sătenii au început să renunţe la animale. Acestea sunt regulile economiei de piaţă se va spune. Corect! Dacă străbaţi ţara de la un capăt la altul, constaţi imediat că există prea multă vegetaţie ce abia aşteaptă o coasă. Din păcate, iarba nu este interesantă pentru că nu mai sunt animale. Cel puţin un milion de bovine de lapte ar putea fi întreţinute cu această masă vegetală şi nici ambrozia n-ar mai cunoaşte o astfel de glorie mediatică. Nu mai contează în capitalismul sălbatic vreo două miliarde de litri de lapte şi nici carnea viţeilor. Chiar animalele ţăranilor reprezintă un mare pericol pentru economie pentru că sunt concurenţi pe piaţă şi iau din o parte din cifra de afaceri. Goana după arginţi a fost accelerată acum şi de criza covidiară şi se lucrează la scară mare, industrială, în ferme computerizate. Nici statele nu sunt interesate de micile afaceri ţărăneşti pentru că sunt greu de fiscalizat şi sumele sunt prea mici şi nesigure. Se lucrează numai la scară macro, dovadă că statul comunist nici nu producea unelte motorizate pentru gospodăriile din regiunile rămase în afara procesului de colectivizare. O bovină ar putea consuma zilnic 35 kg de masă verde şi alte cantităţi sunt necesare pentru perioada rece a anului. Masa uscată din regiunile mai greu accesibile se acumulează şi orice sursă naturală sau antropică generează dezastre.

Satul avea valoarea lui în natură, dar autorităţile din întreaga lume nu fac decât să favorizeze oraşele. Toţi politicienii vorbesc despre un trai mai puţin poluant, mai apropiat de natură, dar nu se face nimic pentru economia satului, inundat de băuturi răcoritoare, ţigări, cafea şi produse alimentare pline de aditivi, coloranţi şi conservanţi. Consecinţele politicii mondiale se văd în flăcările demonice din sudul Europei.