România a intrat în sfera comunistă în anul 1944 şi a început un mare experiment economic, social şi politic după cele mai ştiinţifice teorii politice, marxism – leninismul fiind şi unica adevărată. Noua credinţă se potrivea perfect cu vechile idei religioase despre unicitatea gândirii adevărate, corecte. Cea mai bună metodă de inoculare a tezelor de partid şi de stat era prin programa şcolară şi autorităţile au introdus din anul 1948 unicitatea manualelor. Totul se făcea după cum credeau cei de la Bucureşti că trebuie să fie ştiinţa şi cam cum trebuie să arate omul nou. Poporul român s-a obişnuit cu această lume uniformă şi acum se afirmă că înainte era mai bine şi se făcea carte. Nu era haosul de astăzi. Există peste tot fenomenul de idealizare a trecutului, cea mai bună dovadă fiind modul în care sunt prezentate realităţile prin intermediul filmelor comerciale. Anul şcolar ce începea în 1956 găsea o instituţie de învăţământ cu table insuficiente şi erau comandate 12 bucăţi. Statul a introdus manualul unic, dar cartea şcolară nu se găsea în cantităţile necesare pentru adolescenţii din cadrul instituţiei ce purta numele marelui om de cultură Alexandru Odobescu. Erau lipsă cărţile de Botanică, Anatomie, Chimie, Fizică şi Istorie pentru clasele a VIII-a şi a X-a.

Trecuseră opt ani de la reformele legate de învăţământ şi lipsurile erau cumplite. Se poate da vina pe urmările războiului mondial, autorităţile făcând totul pentru a ridica nivelul de trai. Absolut fals! Liderii de la Bucureşti făceau totul împotriva poporului român, au alungat din şcoli persoanele instruite şi au adus tot felul de politruci, cei ce ţineau cu dinţii apoi de posturile călduţe. Intelectualii de valoare chiar au pierit în temniţe şi lagăre sub bâtele analfabeţilor în uniformă. Săparea Canalului Dunăre – Marea Neagră a fost un prilej perfect pentru lichidarea multor valori naţionale. Marea lucrare hidrotehnică a fost şi o adevărată gaură neagră pentru finanţele statului socialist. Era normal să nu fie bani pentru manuale, table, şcoli, mâncare şi căldură. Canalul a fost terminat în anul 1984 pe un nou traseu pentru că aşa a vrut Nicolae Ceauşescu, populaţia fiind lipsită şi de pâinea cea de toate zilele. Aşa s-a mers până în decembrie 1989 şi totul era perfect în documentele oficiale. Propaganda de partid şi de stat şi-a făcut din plin datoria prin repetarea ideii că există un învăţământ perfect şi masele, despre care Gustave Le Bon a scris că nu gândesc, perpetuează imaginea unei Românii perfecte în trecutul comunist.