Se ştie că în anul 1929 a izbucnit o mare recesiune în urma proastei funcţionări a bursei din New York şi fenomenul s-a întins cu repeziciune la nivel planetar, chiar dacă politicienii au luat măsuri energice de frânare a nenorocirii. Se ştie că au fost mulţi şomeri, sărăcie, falimente, scăderea producţiei industriale şi aruncarea mărfurilor în mare pentru menţinerea preţurilor cât de cât ridicate. Această imagine catastrofică, prezentată de fiecare expert în culori cât mai întunecate, a făcut carieră în cărţile de istorie şi de economie. Orice repetiţie devine adevăr ştiinţific şi Marea Criză Economică nu putea să facă excepţie de la regulă. Oare nu cumva această inoculare permanentă ascunde ceva? Dacă avem o prezentare distorsionată a epocii? Câteva exemple despre ce s-a construit în epocă s-ar putea să schimbe perspectiva ştiinţifică şi să se mai elimine un fals istoriografic. Industria americană era în plin având economic şi a început în 1929 asamblarea navei USS Akron şi aceasta a fost urmată de USS Macon. Erau lungi de 239 m şi lăţimea ajungea la 40 m. Uriaşele aparate de zbor aveau nevoie de 78.000 l de kerosen pentru a străbate 11.000 km. Dirijabilele n-au dovedit că sunt rentabile şi rezistente, amândouă pierind în catastrofe. A fost normal ca proiectanţii să caute structuri de rezistenţă serioase şi aici avionul prezenta un mare avantaj. Inginerii germani au realizat uriaşul Dornier Do X, cel ce avea nevoie de 16.000 l de combustibil lichid pentru un singur zbor. Cele trei aparate ce ajungeau la 49 t fiecare au fost gata în 1929, 1931 şi 1932. Uniunea Sovietică a construit fabrici pentru asamblarea avioanelor TB-1 şi TB-3. Producerea unor coloşi aerieni demonstrează că o ţară are o industrie dezvoltată şi oamenii au locuri de muncă pentru a realiza maşini productive pentru piaţa internă şi pentru cea externă. Problema era că aparatele de zbor menţionate erau realizau ceva util pentru că erau bombardiere strategice, adică erau concepute să distrugă.

Şantierele navale erau într-o adevărată efervescenţă productivă. Marea Britanie dorea să fie stăpâna mărilor şi nu putea să dea semne de slăbiciune tehnologică. A început în decembrie 1930 asamblarea vaporului RMS Queen Mary, un pachebot de lux lung de 310 m ce se afla la mare concurenţă cu SS Rex al Italiei.

Nu erau uitate nici construcţiile de pe uscat şi Empire State Building a ajuns cea mai înaltă clădire în anul 1931, costurile ridicării clădirii fiind de aproape 41 milioane de dolari. România pentru opt milioane de dolari a concesionat telefoanele din întreaga ţară unei firme americane. Zgârie-norii erau la modă în epocă şi erau ridicaţi din ce în ce mai repede. Cineva poate va spune că sunt prea puţine exemple de realizări la nivelul economiei mondiale. Ford Model A a fost asamblat până în 1932 în 4.858.644 exemplare şi a fost un succes pe piaţa mondială. Chiar Iosif Stalin, temutul lider comunist, a fost interesat de metodele de producţie americane şi a intrat în relaţii de afaceri cu industriaşul de peste ocean. Extremele se atrag atunci când sunt interese mari.

Omenirea progresa uimitor de repede în era de înflorire economică. Oare de ce era şi este spusă mereu numai povestea cu criza?