Liderul de la Bucureşti a început să se bucure de simpatia maselor populare pe fondul unei creşteri a nivelului de trai în raport cu perioada Dej a alimentaţiei pe cartelă. Părea să fie un om din alt aluat, ceea ce credeau şi străinii. Discursurile politice despre rolul comunistului în societate şi despre educaţie erau uimitoare. Cel mai interesant este cel rostit în noiembrie 1971. Comunistul trebuia să lupte pentru eliminarea obiceiurilor burgheze, moravurile decadente ale vechii lumi fiind vizibile prin atitudinea faţă de proprietatea socialistă: furturi, delapidări şi sustrageri de orice fel. Aceste rămăşiţe burgheze erau văzute şi în dorinţa de a trăi în lux prin orice mijloace. Era criticată şi tendinţele de avansare prin orice mijloace în societate. Nu erau uitate avansarea fără merite şi nepotismul. Culmea este că aici erau prezentate exact caracteristicile societăţii socialiste, chiar Nicolae Ceauşescu procedând după aceste năravuri burgheze. N-a oferit României decât teroare, a obţinut funcţii prin prietenia cu Dej şi a trecut rapid prin toate treptele sistemului de învăţământ. Elena Ceauşescu a ajuns specialistă în chimie, chiar academician doctor inginer, şi avea pretenţii să se afirme în fruntea domeniului considerat cel mai avansat. Familia liderului politic trăia în două palate, unul fiind ridicat de un membru al familiei regale la Snagov. Nu erau personale, dar poporul nici de la distanţă nu avea voie să le vadă. Luxul interior ar fi şocat în acele vremuri. Statul a investit fonduri colosale în avioane şi elicoptere rezervate pentru dictator. Era un adevărat desfrâu aeronautic. Exista un avion Il-18 oricând disponibil pentru cursele spre Moscova. Transportul la distanţă era asigurat de aparate Boeing B-707, capabile să satisfacă pofta de călătorie ideologică a satrapului de la Bucureşti. Vizitele în ţară erau posibile cu ajutorul elicopterelor de producţie franceză, obligatoriu bimotoare pentru ca să nu apară vreo nenorocire prin încetarea funcţionării sursei de putere. Nepotismul criticat se manifesta în practică prin avansarea rudelor spre cele mai înalte ranguri, caracteristică menţinută până la prăbuşirea din decembrie 1989. A fost normal ca România socialistă să nu avanseze. Mai mult. A rămas codaşa statelor europene, singura ţară care mai oferea locuitorilor cartele în loc de pâine la nivelul anului 1989.

Când citeşti discursurile fostului lider de partid, rămâi uimit cât de mare este diferenţa între discursul oficial şi realitate. Important este că românii încă mai cred că pe vremuri domneau cinstea şi corectitudinea, creierul social fiind spălat de către politruci timp de peste patru decenii. Mulţi dintre cei ce au clădit faima dictatorului au continuat să inoculeze tezele şi după 1989, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Corneliu Vadim Tudor. Societatea românească n-a făcut o decomunizare şi acum se confundă cruda dictatură cu patriotismul adevărat.

Cum trebuia să fie comunistul adevărat? Nicolae Ceauşescu a spus că modest şi simplu. Oare a respectat ceva din cele spuse? Politica înseamnă numai minciună şi iar minciună, masele fiind păcălite mereu cu un posibil viitor de aur.