ceausescu

Ionel-Claudiu Dumitrescu

O poză veche

Poporul român este foarte nemulţumit de întreaga clasă politică şi discuţiile pe la colţ de stradă sau în mijloacele de transport în comun sunt deosebit de interesante pentru a afla ceea ce se gândeşte în adâncul creierului social. Politicienii actuali cred că dacă dau tot felul de privilegii către anumite categorii sociale pot satisface întreaga comunitate. Dimpotrivă. Imaginea conducătorilor este complet distrusă de certurile nesfârşite şi de acumularea primitivă de capital prin tot felul de metode. Nu este de mirare că nu există astăzi un lider care să aibă o imagine mai bună ca Nicolae Ceauşescu, cel care era patriot adevărat, oferea locuri de muncă şi locuinţe şi nu trăia în luxul dezmăţat al ziselor elite de astăzi. Nu este de mirare că dictatorul de până în decembrie 1989 ar fi votat de către alegătorii sătui de ceea ce se vede cu ajutorul mijloacelor de informare în masă. Ideea de patriotism a fostului conducător a pornit de la înfruntarea sovieticilor în anul 1968 cu ocazia intervenţiei blocului comunist în Cehoslovacia. Aparatul de propagandă a acţionat intensiv pentru a pune semnul egalităţii între comunist şi patriot.

Problema este că Nicolae Ceauşescu n-a fost niciodată patriot, ci doar un agresiv agent al ideologiei comuniste pe meleagurile româneşti. Exista o fotografie din 30 august 1944 în care se vedea micul agent stalinist întâmpinând cu căldură primele unităţi ale Armatei Roşii în apropiere de Bucureşti. Locuitorii fugeau de noul invadator, temuţii ruşi din mentalitatea populară, şi Nicolae Ceauşescu îi primea cu braţele deschise pentru că spera să avanseze în noua ierarhie. Se ştia că Uniunea Sovietică era mama lagărelor de exterminare, dar cel născut la Scorniceşti dorea să devină un lider totalitar în slujba străinilor. Nu este de mirare din moment ce în Occident existau intelectuali rafinaţi ce susţineau că Stalin este făuritorul unei lumi noi, perfecte.

Poporul finlandez a dat dovadă de o fermitate feroce în faţa năvălitorului comunist în perioada 1939 – 1944 şi nu s-a reuşit aducerea la putere a cozilor de topor. Iosif Stalin a tocat armate întregi pentru îndeplinirea visului ideologic, dar micuţa ţară a devenit prea scumpă chiar şi pentru cel ce nu se uita la bani şi oameni. A rămas în afara lagărului comunist şi se vede diferenţa faţă de România supusă experimentelor de către cel ce terminase o şcoală rurală. Oare câţi finlandezi sunt refugiaţi în România?

Pofta de putere nu avea limite şi ţăranul cu clase puţine a vrut cu orice preţ să demonstreze că poate să fie un adevărat conducător. A avut grijă să contribuie la eliminarea celor cu studii reale din societate şi să se înconjoare de o gardă care să-i apere veşnic fericirea şi ideile. N-a avut nimic în comun cu poporul român, ci s-a ghidat numai după idei luate de prin operele lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin. A avut un comportament brutal împotriva maselor pentru a elimina orice fel de opoziţie, dar aplicarea constantă, hotărâtă, a deciziilor pare plăcută celor ce nu mai trăiesc sub jugul birocraţiei de partid. Mulţimile sunt mereu impresionate de liderii ce par puternici, fermi. Nu contează dacă iau decizii corecte. Dacă dau semne de slăbiciune, masele se pot întoarce împotriva celui adorat, mai ales dacă sunt manipulate discret de anumite cercuri de putere.