Anul 1914 a fost marcat de declanşarea Primului Război Mondial şi marile puteri au încercat să rezolve rapid problemele privind hegemonia planetară. N-a fost să fie şi s-a ajuns la războiul de tranşee, echilibrul de forţe părând imposibil de rupt. Puterile Centrale compensau inferioritatea în resurse printr-o colaborare bună la nivel de comandament şi atunci Antanta a căutat o armată proaspătă pentru a înclina balanţa în mod decisiv. România, dornică să realizeze visul naţional prin unirea cu teritoriile locuite de români în Austro-Ungaria, părea candidatul perfect şi colaborarea a început într-o noapte din august 1916. Totuşi, diviziile româneşti n-au reuşit să facă faţă forţelor inamice coordonate a celor patru imperii şi s-a ajuns la lupta pentru apărarea ultimului teritoriu independent. Moldova a fost menţinută cu greu după ce aliatul rus a vrut să mişte armate întregi spre Siret şi Carpaţi. Resurse umane şi materiale erau din belşug, dar au fost tot felul de calcule strategice la nivel înalt. Revenind la trupele române, se constata că soldaţii doreau să lupte, dar nu aveau suficiente alimente şi haine. Chiar generalul H. M. Berthelot constata că erau numai piele şi os pentru că producătorii de alimente preferau să vândă produsele aliaţilor ruşi la un preţ mai mare. Chiar dacă se spune că era rău în statul ţarist, intendenţa imperială cumpăra tot ce era mai bun pe piaţă şi militarii ruşi erau dolofani şi leneşi. Medicul Raul Dona, participant la campaniile militare, a descoperit adevărul nenorocirilor cu ajutorul unei bombe inamice. O schijă a răpus un biet locotenent în floarea vârstei şi o mamă a început să plângă pe undeva. Cei ce se ocupau de trupul neînsufleţit au descoperit 200.000 lei în numerar, o sumă prea mare pentru un ofiţer de la partea logistică. Un kilogram de roşii era preţuit atunci la 12 lei. La fel erau oferiţi şi strugurii în vara lui 1917. O pereche de ghete era găsită în epoca speculei la un preţ de 240 lei. Omul de la aprovizionare s-a învârtit să ajungă într-un post ferit de gloanţe şi cu potenţial financiar, s-a îmbogăţit, dar soarta a fost crudă cu afaceristul în uniformă. Cazul nu era singular şi războiul a fost o epocă a marilor învârteli. Patriotismul era o vorbă goală pentru doritorii de averi cu orice preţ şi locotenentul era doar o palidă imagine a celor ce se învârteau la nivel înalt. Conducătorii epocii vorbeau de dragostea fierbinte de ţară atunci când nu petreceau sau nu erau ocupaţi cu îmbogăţirea personală prin acumularea primitivă de capital.