Se tot discută în istoriografia mondială despre geniul militar manifestat de generalul Rommel în Africa de Nord, ofiţerul, afirmat încă din prima conflagraţie mondială prin stilul energic de acţiune în primele linii, făcând adevărate minuni împotriva forţelor britanice. A făcut prăpăd cu o câteva unităţi desemnate pompos divizii de tancuri şi erau perioade în care se părea că este imposibil de oprit. Generalii englezi parcă erau vrăjiţi de manevrele făcute de germani prin deşertul nemilos şi vast. Problema este că Rommel era ajutat de la cel mai înalt nivel de la Londra pentru a ajunge celebru. Avea acolo pe prietenul Winston Churchill, premierul englez făcând totul pentru a-i deschide calea spre celebritate. Dacă se adaugă în ecuaţie talentele generalului şi erorile apărătorilor din deşert, se înţelege cum a fost posibilă intrarea în legendă. Premierul englez a luat tancurile necesare luptelor din Africa şi le-a dirijat spre Uniunea Sovietică. Au plecat în 1941 145 din modelul Matilda II, blindat greu ce putea să fie oprit numai cu un singur tip de tun german, cel de calibrul 88 mm. Era maşina ce provocase predarea în masă a italienilor, şocaţi de performanţele cuirasei din oţel ce rezista la proiectilele perforante şi explozive. O întreagă divizie a plecat spre porturile sovietice. Au urmat alte 626 în 1942, totalul maşinilor de luptă italo – germane ajungând la 560 de unităţi. Iosif Stalin a primit în porturi 918 tancuri Matilda II, mult mai potrivite pentru terenul din Africa deşertică din cauza motoarelor prea slabe pentru a duce o maşină grea de 28 de tone prin noroiul rusesc. Marea Britanie a expediat spre est 30,73% din producţia unui tanc legendar, chiar dacă avea multe cusururi identificate de militari în timpul utilizării.

A trimite şase divizii de tancuri grele în timp ce apărătorii sunt sub presiunea inamicului echivalează cu o trădare a ţării. Winston Churchill a făcut totul pentru aprovizionarea lumii sovietice şi nu se ştie exact câte victime au fost din cauză că soldaţii aveau prea puţine arme puternice.

Conducătorii politici fac greşeli mari atunci când au o vârstă înaintată, dublată de o obsesie pentru acapararea puterii pentru cât mai mult timp. Nu trebuie să se ridice chip cioplit decât după o matură interpretare a faptelor.