Marile puteri au dus în toată perioada zisă interbelică o politică de înarmare și în septembrie 1939 a început măcelul universal prin atacul german împotriva Poloniei. SUA a fost implicată în Al Doilea Război Mondial din 7 decembrie 1941 prin atacul japonez de la Pearl Harbor și forțele americane au fost obligate să lupte în teritorii unde domneau boli foarte periculoase, germenii fiind oricând pregătiți să genereze o epidemie în rândurile trupelor cu rânduri dense și lipsite de imunitate. Experiențe îngrozitoare au avut muncitorii trimiși să sape Canalul Panama și inițiativa franceză a eșuat. Au reușit inginerii americani, dar numai prin luarea unor măsuri pentru învingerea bolilor tropicale. Malaria, febra galbenă, holera și ciuma erau printre cele luate în considerare de către generali pentru teatrele de operațiuni din Africa de Nord sau din Pacific. Au fost lupte crâncene pe aceste teatre de operațiuni și bilanțul s-a ridicat la 405.399 (407.300 după alte surse) de morți, foarte puțin în raport cu alte puteri angajate în ostilități. Cum se explică acest rezultat? Foarte simplu. Comandanții americani au ținut cont de sfaturile medicilor și au ordonat o intensă campanie de inoculare cu diferite seruri și pușcașii marini au primit pentru campania din Peleliu șapte vaccinări, cel mai dureros tratament fiind cel împotriva ciumei. Nici nu mai știau soldații exact cât au inoculat doctorii în ei. Yersinia pestis a generat epidemii devastatoare în trecut și lumea civilizată nu mai cunoștea potențialul bacilului, dar acesta mai supraviețuia în regiunile cu populație densă și unde igiena era precară. În plus, serviciile medicale au fost oferite până în primele linii cu plasmă și penicilină, un tratament revoluționar și încă secret pentru forțele inamice. Igiena era foarte importantă și existau condiții pentru dezinsecție și dezinfecție. Au fost construite vapoare pentru utilizarea pe post de spitale apropiate de locul confruntărilor.

Este interesant de observat că astăzi oamenii au vaccin și fac nazuri în lupta cu virusul asiatic sub cele mai absurde pretexte (teoria conspirației, nu există virus, este o simplă răceală, bogații vor să-i extermine pe cei săraci, inoculare cu cip-uri, Bill Gates etc). Oare câte vieți trebuie să fie pierdute pentru a înțelege rolul vaccinărilor? Coronavirusul a demonstrat din plin că masele nu gândesc și sunt duse ușor de nas de tot felul de influenceri, slab pregătiți și cu intenții nu din cele mai corecte.

Ofițerii americani au sesizat că în Primul Război Mondial au fost multe victime din cauza infecțiilor și au tras concluziile corecte. Vaccinările au fost dublate de introducerea prafurilor toxice împotriva păduchilor, cei vinovați de transmiterea unei boli devastatoare: tifosul exantematic. Armata avea în prima linie soldați instruiți sumar pentru aplicarea unor tratamente de urgență și pentru scoaterea răniților de sub focul inamicului. Renumitele Jeep-uri erau utile pentru transportul victimelor spre spitalele de campanie. Evacuarea celor loviți grav se făcea apoi cu avioanele spre centre medicale aflate departe în spatele frontului și dotate cu aparatură de calitate. Vapoare militare erau transformate în spitale pentru tratarea celor afectați de răni și boli în luptele din Pacific.

Lupta împotriva infecțiilor a redus mortalitatea în rândurile militarilor americani și chiar a existat o grijă deosebită pentru om. Locuitorii de astăzi ai planetei, manipulați de tot felul de centre de putere, nu pot înțelege cu ce forțe ascunse se pun și coasa morții o să secere în continuare mlădițe tinere și bătrâne după cum dorește. Lipsa de rațiune este specifică maselor populare.