Omul simplu de pe stradă este foarte nemulţumit de modul în care evoluează societatea democratică, discrepanţele financiare imense între presupusele elite şi mulţime generând un val de ură socială fără precedent. Tensiunile generează o fierbere intelectuală şi masele au ajuns să-i definească pe cei de la putere drept hoţi şi nu există politician în România actuală să nu fie inclus în această categorie. Popoarele nu prea au obiceiul să gândească şi emit puţine idei, ferme şi simple. N-a durat mult şi, cum memoria socială este foarte scurtă, s-a ajuns la concluzia că înainte era mai bine şi că Nicolae Ceauşescu era un adevărat patriot român, care menţinea ordinea în ţară. Dădea de lucru şi celor ce nu doreau să muncească şi locuitorii nu mai erau obligaţi să migreze în neagra străinătate pentru o pâine mai bună.

Se spune în practica politică actuală că popoarele ştiu să gândească şi numai ele sunt capabile să aleagă cele mai bune soluţii pentru un viitor luminos. Oare aşa să fie? Românii, chiar dacă au dreptul la orice, s-ar întoarce cu cea mai mare plăcere într-o epocă de dictatură, dovadă şi că aparatul de propagandă comunist şi-a făcut din plin datoria către partidul criminal. Se spune că pe vremuri oamenii erau fericiţi şi că nu plecau din ţară, ceea ce înseamnă că familiile erau unite, stabile şi prospere. Locuitorii de astăzi ai României nu vor să ştie că pe vremuri ieşirea din ţară se făcea cu mare greutate şi numai dacă poliţia politică numită pe scurt Securitatea era de acord cu eliberarea paşaportului. Nu exista realitatea din prezent cu cozi ca la pâine la emiterea actelor de călătorie. În plus, România socialistă era un uriaş ţarc înconjurat de state socialiste în care nu avea rost să fugi. Grănicerii români şi cei din ţările vecine au ridicat garduri din sârmă ghimpată şi turnuri de supraveghere în care se aflau soldaţi cu glonţul ascuţit pe ţeavă. România avea cea mai nefavorabilă poziţie dintre toate statele socialiste pentru că nu avea graniţă comună cu lumea capitalistă. Românii locuiau într-un uriaş lagăr în aer liber.

Soluţii de evadare tot au fost găsite de către cei ce erau absolut enervaţi de minunile birocraţiei de partid. Gheorghe Gheorghiu-Dej a iniţiat o apropiere de lumea occidentală pentru a avea acces la bani şi tehnologie, politică menţinută şi de Nicolae Ceauşescu. Această colaborare implica deplasarea unor specialişti români dincolo de frontiere şi astfel ajungeau în contact cu realităţile din lumea liberă, cea în care puteai să faci ceea ce doreai şi nu să execuţi ordinele unor funcţionari avansaţi pe criterii de repetare a ideilor vechi din propaganda stalinistă. Rămânerea în Occident era cea mai simplă soluţie pentru a scăpa din lagărul socialist, chiar dacă decizia implica renunţarea la întregul trecut şi la familie. În plus, rudele erau condamnate să nu mai aibă acces la funcţii în statul român. Au părăsit patria socialistă în acest mod în perioada 1960 – 31 martie 1969 1.866 de persoane, ceea ce echivala cu o comună. Pleca câte un om la aproape două zile. Se poate spune imediat că nu era o valoare care să afecteze structura poporului român şi se putea face oricând o creştere demografică prin natalitatea ridicată. Documentul elaborat de către Securitate şi publicat de Doina Magheţi şi Johann Steiner mai are câteva date interesante. Ofiţerii politici erau îngrijoraţi că se producea o adevărată hemoragie de creiere şi nu conta numărul în mod special. Fugarii erau persoane instruite în mod superior şi care aveau abilităţi deosebite în domeniile lor de activitate. Se precizează că au fost astfel pierduţi 204 ingineri, 138 de medici, 97 de cadre didactice, 81 de artişti şi patru fizicieni.

Este evident că românii ardeau de dorinţa părăsirii mediului coercitiv din lagărul socialist, dar au fost puţine căi de evadare. Politica Belgradului de a nu trimite fugarii înapoi în România a fost o lovitură gravă dată regimului de la Bucureşti şi hemoragia a început să capete proporţii. Numai frica de gloanţele ascuţite şi de elicele şalupelor grănicereşti a limitat scurgerea demografică prin filiera iugoslavă.