Evenimentele din decembrie 1989 au dus la apariția libertăților și oamenii au putut să gândească și, mai ales, să se exprime, ceea ce permite progresul intelectual la nivel de societate. Istoria parcă nu spunea adevărul și trebuia modificată pentru a elimina balastul ideologic și orice excese ale cercetătorilor fostului regim politic. Munți de cărți și articole au apărut și multe legende contemporane au fost eliminate. Nici epoca veche n-a fost uitată și a fascinat povestea formării poporului român. Mulți oameni s-au revoltat împotriva teoriei că romanii au avut o contribuție esențială în etnogeneza noului neam și s-a mers pe ideea dacismului, ajungându-se până la teza că neamul tracilor a revoluționat civilizația europeană antică. Influența Romei a fost slabă pentru că au rămas foarte puține urme materiale și chiar genetice. Cunoașterea sistematică a trecutului se vede că nu este pe gustul celor ce vor cu orice preț să se afirme măcar un pic în această lume trecătoare.
Imperiul întins pe trei continente avea nevoie de resurse și dezvoltarea economică era în centrul conducerii din Cetatea eternă. Circulația monetară a înflorit după anul 106 și tezaurele păstrate în muzee sunt o palidă amintire a bogăției de odinioară. Timp de două milenii au fost vânate comorile ce erau marcate noaptea de flăcări. Cezar Bolliac a aflat prin 1869 că în localitatea Reșca, pe teritoriul căreia se afla bogata Romula, a fost descoperită o comoară cu vreo opt mii de monede, dar colecționarii au risipit tot pentru a acumula avere.
O femeie a descoperit prin 1934 pe raza comunei Calopăr, Dolj, un tezaur cu circa o mie de monede romane și lingouri de aur, dar numai 241 au ajuns la un liceu și la un institut de arheologie. Pământul localității Galicea, Dolj, a ascuns până în anul 1961 o comoară cu 800 de monede emise de împărații de la Antoninus Pius la Philippus Arabus. Un alt tezaur de la Frâncești, Vâlcea, avea 1.365 de denari. Un alt vas de la Scundu, Vâlcea, adăpostea 3.000 de denari, piesa de bază a sistemului monetar roman.
Sunt numai câteva exemple despre prosperitatea economică atinsă în vremea imperiului, dar care a fost distrusă în urma unei devastatoare invazii barbare în secolul al III-lea d. Hr. Tocmai bogăția era motorul care punea în mișcare popoarele vecine, capabile să piardă mult sânge pentru a captura metale prețioase, unelte, arme și animale. Localnicii au avut grijă să ascundă în pământul primitor bogățiile strânse de generații, banii albi fiind păstrați pentru zile negre, dar mulți au avut o soartă crudă și acumulările de metal scump au rămas să mai aducă fericire celor norocoși.
Retragerea trupelor romane în timpul împăratului Aurelian n-a însemnat o întrerupere a legăturilor cu imperiul și o circulație a persoanelor a existat. Circulația monetară s-a menținut pentru că schimburile de mărfuri au fost interesante pentru ambele părți, dar n-a mai cunoscut amploarea din timpul existenței provinciei Dacia. S-au înmulțit tezaurele din bronz, ceea ce arată o scădere a prosperității în regiunile de la nord de Dunăre. A fost găsită în anul 1969 o acumulare de 27 de piese din monetăriile împăratului Constantin cel Mare și ale urmașilor acestuia (perioada 330 – 387), armata romană reușind să restabilească dominația asupra ținuturilor până la Carpați.
Cetățenii romani au fost peste tot, dar moștenirea a fost ștearsă în timp de cei ce doreau să se îmbogățească prin valorificarea metalelor prețioase și a cărămizilor sau a pietrelor din ruine. Poporul român a rezultat în urma unui amestec etnic, un adevărat mozaic de locuitori din întregul stat roman, fenomen care a continuat prin sosirea migratorilor din toate zările.
Este interesant că astăzi se poate scrie orice și tezele false despre rolul suprem al dacilor în procesul de etnogeneză duce mai departe legendele dragi propagandei comuniste, cea care a cultivat obsesiv simpatia pentru rezistența militară a dacilor pentru a induce ideea de patriotism în sens comunist. Istoria poporului român este un mozaic din care lipsesc încă multe piese și obiectele arheologice păstrate nu sunt toate studiate după cele mai noi reguli științifice.
Bibliografie minimală
Moisil, Delia, Tezaurul de monede romane târzii de bronz descoperit la Basarabi, jud. Dolj, în Cercetări numismatice, VIII, Editura Nereamia Napocae, București, 2002, p. 111 – 116.
Tudor, Dumitru, Oltenia romană, ediția a IV-a, Editura Academiei, București, 1978.