Ţinutul dintre Carpaţi şi Prut este puţin cunoscut de către cei ce scriu sau fac politică şi o deplasare până la dulcele târg al Ieşilor poate să ducă la dispariţia legendelor inventate şi răspândite de cei ce sunt permanent în goană după senzaţional.

Câmpurile văzute din goana autocarului erau muncite şi suprafeţe vaste cu porumb şi floarea soarelui se întindeau până departe. Ogoarele proaspăt arate arătau foste culturi de grâu sau orz. Vinul a fost renumit încă din epoca medievală şi podgorii întinse sunt amenajate pentru a se obţine licori ameţitoare. Mănăstirea Cetăţuia domină capitala Moldovei şi este un locaş de rugăciune faimos încă de pe timpul Ducăi Vodă. Puţini ştiu că este înconjurată de viţele nobile ce sunt păzite permanent împotriva păsărilor şi că în adâncurile pivniţelor există butoaie uriaşe cu vin pentru biserică şi turişti. Curţile sătenilor erau îngrijite şi se vedeau legume, păsări şi animale mari. Erau şi case noi ce nu se puteau asorta decât cu gazon, ceva flori, câini şi pisici. Omul modern nu mai suportă alte vieţuitoare utile pe lângă locuinţă.

Codrii renumiţi ai Moldovei au fost tăiaţi pentru obţinerea de venituri într-un timp scurt, dar vegetaţia abundentă are încă farmecul ei. Nici nu ştie împătimitul de drumeţii ce se poate ascunde printre copacii seculari. Astfel, la Mirceşti reuşeşte să descopere universul în care poetul Vasile Alecsandri putea să gândească în linişte la un vers nepieritor. Mausoleul în care îşi doarme somnul de veci poetul nepereche a fost ridicat la iniţiativa lui Nicolae Iorga într-o epocă în care valorile deosebite ale ţării erau respectate şi venerate. Astăzi locuinţa aşteaptă fonduri pentru refacerea unor părţi din lemn ce s-au desprins din structură, dar autorităţile au alte priorităţi. Castelul Sturdza se află ascuns la Miclăuşeni şi a fost cândva o bijuterie de arhitectură şi pictură. Mai mult. Proprietarii aveau una din cele mai mari biblioteci din regiune, dar castelul din poveşti a fost doar până când au sosit trupele sovietice. Soldaţii cei mai revoluţionari şi progresişti de pe planetă au jefuit tot ce părea util, dar cărţile n-au avut valoare decât în calitate de combustibil pe timp de iarnă. Zeci de mii de volume preţioase, unele unicat, au fost pierdute prin acţiunea celor ce se credeau inteligenţi şi purtători ai valorilor unei lumi noi şi revoluţionare. Autorităţile comuniste au avut tot astfel de idei măreţe şi au folosit clădirea pe post de spital pentru copii cu probleme deosebite de sănătate. A fost normal să apară distrugeri în acest adevărat loc de detenţie şi degradarea edificiului a continuat până astăzi. Dacă astăzi turiştii români sunt dezamăgiţi de starea în care se află monumentele de arhitectură în raport cu cele din Occident, trebuie spus cu tărie că totul pleacă de la perioada comunistă, epocă în care ar fi trebuit distrus întregul trecut pentru ca oamenii să creadă că numai cei veniţi pe tancurile sovietice au făcut ceva pentru comunitate. S-a reuşit parţial atingerea acestui obiectiv propagandistic prin faptul că mulţi oameni cred şi-n plină epocă a informării computerizate că numai Nicolae Ceauşescu a construit mult şi bine pe meleagurile româneşti. Chiar dacă se merge în excursii prin oraşele vechi ale României, turiştii tot nu pot înţelege că minunile trecutului au fost şterse prin forţa tancurilor sau a buldozerelor.

Oraşul Iaşi este chiar dulce şi patiseriile erau pe la orice colţ de stradă. Aluatul era frământat în tot felul de forme şi apoi primea o umplutură care să impresioneze plăcut limba cumpărătorului dornic să guste din renumitele plăcinte poale în brâu. Mâncarea era prezentă peste tot şi marile lanţuri de magazine s-au infiltrat până-n centrul urbei. Palas Mall, un adevărat labirint de galerii comerciale, nu putea să fie lipsit de sectorul bucătăriilor din întreaga lume şi aici erau oamenii se lăsau pradă plăcerilor culinare. Se mânca în orice cantitate şi curierii nu mai făceau faţă comenzilor către clienţii ce nu puteau să ajungă în zonă. Abundenţa de mâncare pe bază de făinoase şi zahăr duce însă la o acumulare de grăsime ce deformează trupurile localnicilor, fenomenul fiind foarte vizibil în cazul femeilor. Fenomenul nu are legătură numai cu consumul de alimente cu potenţial caloric ridicat, ci se combină cu lipsa de mişcare din mediul urban. Oraşul este interesant pentru că spaţiul este comprimat şi comuniştii au luat măsuri pentru o accelerare a urbanizării, dar nu s-au gândit vreodată la impactul asupra sănătăţii prin ruperea definitivă de mediul natural şi închiderea în celulele din beton armat.

Capitala Moldovei cunoaşte o adevărată explozie arhitecturală, proiectanţii fiind preocupaţi să valorifice fiecare bucăţică de pământ pentru a ridica noi clădiri cât mai impozante. Fantezia depăşeşte orice imaginaţie a omului obişnuit şi Palas Mall are mereu noi spaţii de descoperit. Blocuri noi şi clădiri de birouri cu sticlă strălucitoare domină orizontul. Arhitecţii s-au ocupat şi de bisericile moderne. A apărut o clădire a cultului catolic care numai prin crucea înaltă se deosebeşte de o imensă sală de sport. Trebuie să se afirme orice om din domeniul tehnic, dar parcă modificările sunt prea radicale în domeniul religios. Străzile sunt adevăratele artere vii ale oraşului ce este veşnic treaz şi tramvaiele sunt adevărate trenuri ce duc oamenii spre locurile de muncă. Sunt un amestec plăcut de nou şi vechi, uneori putând fi văzut chiar un prim model.

Călătorul care intră în acest univers arhitectural şi cultural trebuie să străbată pe jos stradă cu stradă pentru a ajunge să simtă parfumul prezentului şi poveştile trecutului. Ochii nici nu mai fac faţă frumuseţilor ce se dezvăluie la fiecare colţ de stradă şi orice circuit trebuie să înceapă la Palatul Culturii pentru a se înţelege istoria locurilor în care oamenii au început să ridice o civilizaţie deosebită încă din epoca neoliticului, localitatea Cucuteni ajungând renumită în lumea arheologilor. Din păcate, specia umană este prea instabilă şi nu prea doreşte păstrarea fericirii, ceea ce a dus mereu la distrugerea multor creaţii deosebite şi la reluarea trudei de refacere a clădirilor. O expoziţie temporară despre tehnica Romei îţi permitea să înţelegi cum maşina de război a legiunilor a reuşit să formeze un imperiu şi cum a fost posibil ca procesul să se oprească. Oamenii preferă însă să fie dominaţi de religie şi Iaşiul este o adevărată cetate spirituală. Biserica Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, se impune prin dantela săpată în piatră şi mulţi vizitatori se gândesc la legenda ce spune că a fost cândva poleită în aur şi a fost incendiată de turci pentru topirea metalului preţios, purul duşman al păcii cerebrale. Interiorul lăcaşului de cult poate să-i amintească turistului grăbit că a fost cândva un conducător creator de ţară ce zace în recele mormânt. Alexandru Ioan Cuza n-a fost domnitorul perfect pentru contemporani deoarece a trebuit să modernizeze statul din temelii, dar roadele operei s-au văzut peste ani. Dimitrie Cantemir a fost tipul clasic de intelectual ajuns la putere şi care n-a fost capabil să ducă în practică o politică sistematică de ridicare a neamului şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai. Alegerea alianţei cu Rusia a fost absolut neinspirată şi s-a ales praful de ţară în anul 1711. Catedrala mitropolitană domină prin dimensiuni şi prin strălucire, masele de credincioşi făcând coadă la moaştele Cuvioasei Parascheva pentru a cere olecuţă de ocrotire şi de iertare pentru păcatele pe care mâine le vor face din nou. Arhitectura religioasă este impunătoare şi nici nu ştii ce ansamblu să vizitezi în scurtul timp al unei excursii. Mănăstirea Golia, ascunsă printre blocuri şi în spatele unor ziduri impozante, are în incintă şi o mică clădire unde a locuit o vreme scriitorul Ion Creangă. Noul a pătruns şi-n biserică, panourile fotovoltaice fiind instalate în curtea însorită. Puţin cunoscută este Biserica Sf. Sava, renovată recent pentru a cunoaşte gloria de odinioară. Biserica Sfântul Nicolae domnesc este încă de pe timpul voievodului Ştefan cel Mare un centru spiritual şi acum poate să fie uşor accesibilă turiştilor ce sunt cazaţi la Hotel Moldova. Capitala Moldovei este o adevărată cetate a religiei ortodoxe şi credinciosul poate să-şi găsească liniştea interioară în orice locaş de cult.

Marele rol al Iaşiului este însă de centru al învăţământului şi acesta generează ştiinţă, cultură şi progres. Copoul este dominat de clădirile universităţilor şi de silueta unui fost palat domnesc, Palatul Calimachi, este concurată de creaţia arhitecţilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Stilul brutalist al clădirilor ridicate în comunism scoate şi mai mult în relief frumuseţile trecutului. Librăriile aşteaptă mereu cititori dornici de progres intelectual şi iute pot fi descoperite cele de la Humanitas, Junimea şi Casa Cărţii. Chiar dacă astăzi se trăieşte într-o epocă a mijloacelor electronice de informare, orice turist poate să găsească un volum care să-i ridice nivelul intelectual. Confucius spunea că este imposibil să nu afli ceva util într-o carte. Chiar dacă Palas Mall este un bastion al comerţului, s-a găsit spaţiu pentru două librării uimitor de bine aprovizionate cu carte românească şi în limbi străine. Se observă însă o scumpire a cărţilor din cauza poftei de câştig rapid din tot lanţul de producţie. Primarii din toate colţurile României ar putea să copieze modelul din capitala istoricului ţinut şi să existe în fiecare urbe un spaţiu dedicat luminii cărţii. Prea se merge mult acum pe informaţii fragmentare preluate din mediul virtual.

Drumurile Moldovei sunt destul de bine întreţinute, dar cele secundare au chiar probleme mari. O cale de acces spre Palatul de la Ruginoasa era încă neasfaltată şi plină de gropi, o adevărată surpriză pentru cei ce folosesc mijloacele moderne de ghidare. Benzinăriile sunt înşirate precum mărgelele şi sunt aprovizionate din belşug cu făinoase şi dulciuri. N-au fost uitate nici gustările cu caşcaval şi salam foarte grase. Nici vorbă despre alimentaţie sănătoasă! Exact ca-n toate colţurile ţării, arterele din beton au pe margini magazine de materiale de construcţie şi fabrici din toate domeniile. Cele ridicate în stil comunist au dispărut sau sunt în curs de demolare şi la Roman era ştearsă amintirea laminorului ce era mândria regimului totalitar.

Moldova nu este ţinutul sărac despre care se tot vorbeşte în mediul politic şi în presă, dar întotdeauna este loc de mai bine. Se construieşte mult şi evoluţia faţă de perioada comunistă este evidenţiată de casele impozante în raport cu cele vechi, mici şi din chirpici. S-ar fi putut face mult mai mult dacă n-ar fi existat lipsa de caracter şi pasiunile politice ce seamănă cu practicile fanariote de acumulare rapidă de avere atunci când se pune mâna pe o funcţie publică.

Oraşele Moldovei sunt un fermecător amestec de clădiri din epoci istorice diferite şi cunosc o dezvoltare arhitecturală deosebită. Mereu au ceva nou de oferit călătorului care vrea şi trebuie să parcurgă pe jos străzile lungi sau întortocheate. Ţara este frumoasă şi interesantă, dar secolul vitezei informatice îi împinge pe români cât mai departe de ţară. Dromomania a devenit ceva prea obişnuit în lumea contemporană.