Oamenii din toate epocile au trăit cu credinţa că liderii laici şi cei religioşi sunt trimişi de diferite divinităţi pentru a le face viaţa mai uşoară şi mai fericită. Au fost de acord să îndeplinească ritualuri ciudate, ce nu aveau nici cea mai mică legătură cu raţiunea, sau să treacă la adorarea altor zei pentru captarea bunăvoinţei forţelor supranaturale. Societatea contemporană a mai rămas încă ancorată în astfel de teorii, dar a mai adăugat şi părerea că prin alegeri democratice apar mereu conducători cu idei noi şi benefice pentru comunitate. Centrele de putere au ceva mistic în existenţa lor şi determină supunerea mulţimilor cât timp deţinătorii de funcţii satisfac pofta de forţă a acestora.
Un popor nu iubeşte un conducător capabil ce nu oferă autoritate şi slavă. Orice blândeţe este considerată slăbiciune şi se caută alt idol pământean. Nu este de mirare că politicienii de după 1789 au făcut totul pentru dominarea psihică a populaţiei în creştere şi Rusia este cel mai bun exemplu. Nucleul de putere din jurul ţarului le oferea valurilor de ţărani săraci iluzia că fac parte dintr-o ţară glorioasă şi cu o armată ce obţine mereu victorii şi eliberarea altor şi altor popoare şi teritorii. Mecanismul militar a fost transformat într-un instrument mesianic, religios, şi apostolii înarmaţi mureau pentru înfrângerea musulmanilor sau a catolicilor.
Se spune prin cărţile de istorie că imperiul rus a fost lipsit de industrie şi că nu era modernizat. Fals! A existat economie, dar fabricile produceau prea mult pentru armată şi flotă. Tunurile grele pentru flotă au fost cele mai interesante şi scumpe produse ale industriei metalurgice şi calibrul 305 mm era la modă şi-n Europa. Nu se putea ca Rusia să rămână în urmă, mai ales după duşul rece suferit în faţa Japoniei. Au apărut cuirasate ce purtau piese de artilerie cu o masă de 50,7 t şi puteau să lanseze proiectile de 470,9 kg. Giganţii ce purtau astfel de tunuri erau construiţi din oţel de calitate superioară pentru a rezista vibraţiilor provocate de fiecare tragere. Cuirasa era concepută să reziste la lovituri trase de la distanţă de guri de foc asemănătoare prin calibru şi era obţinută prin procedee metalurgice ce implicau un consum sporit de energie şi specialişti cu cea mai înaltă calificare în domeniu. Vapoarele ţariste au fost uimitor de bine finisate şi Uniunea Sovietică n-a reuşit să producă o maşină de luptă comparabilă sau superioară prin performanţe.
Conducerea ţaristă avea idealuri deosebite şi visa la o expansiune terestră şi la una navală. Industria a fost chemată să doteze ambele ramuri ale forţelor armate chiar şi după ce a izbucnit Primul Război Mondial, dar efortul a fost prea mare şi au apărut lipsuri în aprovizionarea diviziilor armatei supradimensionate. S-a făcut apel la aliaţi şi a apărut ideea că nu exista o industrie puternică. Fabricile au continuat producerea de armament greu pentru marină indiferent de consecinţe, dar tunul de calibrul 305 mm nu mai dădea satisfacţie. Se putea şi mai mult! A fost cerut sprijinul britanicilor şi s-a trecut la proiectarea unui tun de calibrul 356 mm pentru clasa Ismail de crucişătoare de bătălie şi, indiferent de costuri, a fost asamblată o piesă cu o masă de 83 t. Haosul zis revoluţionar a dat peste cap toate planurile de expansiune navală a ţarismului şi chiar împăratul a fost detronat şi apoi a căzut sub gloanţele comuniştilor.
Rusia a avut resurse, fabrici şi oameni, dar principalele produse livrate au fost cele cu destinaţie militară şi a fost absolut normal să nu fie fericire în vastul imperiu. Mereu erau stabilite obiective măreţe şi alte valuri de sânge au curs pentru atingerea obiectivului de a distruge orice alt stat puternic din apropierea graniţelor. Cum acestea erau prea lungi, mereu era identificat un duşman care reprezintă o ameninţare şi trebuie anihilat. Nu este de mirare că politicile de tip panslavism şi de eliberare a Constantinopolului de sub dominaţia musulmanilor să fie înlocuite cu cele privind expansiunea la nivel mondial şi flota de război era cel mai bun instrument de cucerire. Evenimentele din anul 1917 au dat o lovitură mortală ţarismului, dar ideile de cucerire a întregii planete au dobândit o nuanţă comunistă.