Primul Război Mondial a fost ca un seism care a zguduit din temelii Europa și chiar întreaga omenire. Lacomul front cerea mereu mase de oameni și munți de muniții și alimente, resursele planetei fiind dirijate spre distrugere. Vapoarele și trenurile au asigurat deplasarea rapidă a tot ceea ce era necesar pentru oprirea ofensivelor inamicului și cele mai bune planuri au fost date peste cap de apariția ca din pământ a unor noi mari unități dotate superior. Deplasarea rapidă a oamenilor fără să se mai facă verificări riguroase a permis răspândirea unor infecții, cea mai vizibilă fiind cea denumită tifos exantematic, păduchii de corp fiind vinovați de distrugerea unor întregi regimente românești. Prăpădul a urmat în 1918 și a fost denumit drept gripă spaniolă pentru că în țara iberică s-a scris mult în presă, cenzura militară din statele beligerante tăind tot ceea ce putea să afecteze moralul trupelor și al populației din spatele frontului. Epidemia a făcut ravagii până în 1921, bilanțul urcând până la 50 sau chiar 100 de milioane de victime, și apoi s-a stins. S-a produs un fel de imunitate de turmă și virusul a intrat în uitarea istorică. Oare să fie adevărat? Dacă a bântuit și mai departe sub acoperirea altor infecții pulmonare? Medicii epocii nu aveau tehnică sofisticată și foloseau termeni generali pentru definirea cauzelor de deces. Pneumoniile erau cele ce făceau ravagii în România interbelică și numai în anul 1934 au pierit 55.051 cetățeni de toate vârstele. Situația a fost și mai rea în anul 1935, agenții invizibili asasinând 64.608 locuitori din toate etniile. Actele de deces din localitățile izolate erau încheiate de personal sanitar slab calificat sau foarte slab dotat și cauzele reale erau imposibil de determinat. Nu este de mirare că în statistică apare rubrica Alte boli ale aparatului respirator și aici au fost introduse 8.796 de cazuri în 1934 și 11.091 în anul următor.

Acestea sunt semne că epidemia nu s-a stins vreodată și era provocată de alt organism asasin, temuta Mycoplasma pneumoniae. Foarte mici la capitolul dimensiuni, mycoplasmele au o caracteristică interesantă: se comportă ca bacterie și ca virus. Greu de detectat și astăzi, preferă comunitățile cu populație densă, cum ar fi școlile și unitățile militare. Prăpădul a început în 1918 în rândurile militarilor și apoi s-a extins peste tot cu ajutorul mijloacelor motorizate de transport. Provoacă și astăzi epidemii la nivel planetar, dar n-a mai găsit mediul favorabil din timpul conflictului mondial. Sistemul medical a evoluat și oamenii nu mai sunt slăbiți ca-n vreme de război.

Oamenii cred astăzi că au scăpat de zisa gripă spaniolă, dar boala bântuie și așteaptă doar un context favorabil pentru a ajunge din nou de o virulență deosebită.

Globalizarea economică ajuta la globalizarea agenților patogeni.

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al României 1935 și 1936.

Teodorovici, Gr., Epidemiologia bolilor transmisibile, Editura Medicală, București, 1978.