Ionel-Claudiu Dumitrescu

Iluziile politice despre rasa pură şi superioară

Dezvoltarea mişcărilor naţionale în secolul al XIX-lea a dus la formarea unei întregi mitologii pentru a controla creierul popoarelor pentru totdeauna. O idee din arsenalul politicienilor a fost aceea că anumite etnii sunt deosebite prin ceea ce au realizat în timp şi sunt superioare celor vecine care au fost supuse şi exploatate timp de sute de ani. Mai mult. Stăpânii nu s-au murdărit prin contactul cu aceşti inferiori şi dominatorii au dreptul să facă orice pentru că sunt superiori din punct de vedere fizic şi intelectual. Ceilalţi au dreptul doar să muncească pentru a satisface fanteziile foştilor cuceritori ce vor să păstreze o sclavie veşnică în numele trecutului odios. Benito Mussolini a fost mândru de poporul italian ce trebuia să menţină prestigiul Romei în faţa barbarilor din bazinul Mării Mediterane. N-a fost suficient şi armele fasciste au ajuns prin Etiopia şi Somalia. Roma modernă trebuia să fie mai glorioasă decât cea antică.

Puritatea şi superioritatea rasială au fost cultivate în mod deosebit de către Adolf Hitler şi mitologia nazistă a dus la un program perfecţionat de purificare a rasei şi de cucerire şi apoi de exterminare a popoarelor vecine. Realizările industriale şi cele ştiinţifice erau argumente ale supremaţiei rasei germanice, totul dublat de performanţele uimitoare ale Wehrmacht-ului în conflictul european şi apoi mondial.

Ideile rasiste se regăsesc însă şi la popoarele mai mici, chiar foarte mici, şi care cad în trecut pentru a rămâne cu mândria de mare putere de odinioară. Cel mai bun exemplu este cel al conducătorilor de la Budapesta, cei ce cultivă permanent ideea dreptului la dominaţie în fostele teritorii controlate de Regatul Sfântului Ştefan şi de Austro-Ungaria. Maghiarii sunt cei care au civilizat etniile din regiune prin aducerea religiei creştine şi apoi prin dezvoltarea arhitecturii şi a tehnicii. Se inoculează şi ideea că ar fi vorba de un singur neam şi pur din punct de vedere al sângelui, adică astăzi avem în faţă pe urmaşii nomazilor păstoriţi de temutul Arpad.

Teoria rasială nu rezistă nici la cea mai mică interpretare raţională, dar se ştie că oricum politicienii suferă din punct de vedere psihic şi nu sunt interesaţi decât să scoată teze prin care să se menţină la putere. Popoarele stepei n-au fost numeroase din cauză că mijloacele de subzistenţă erau puţine în raport cu cele ale sedentarilor. Era absolut normal să se organizeze campanii de jaf pentru a acumula resurse şi pentru a împuţina adversarii, o ură fără seamăn fiind în creierul celor ce nu suportau ideea de casă durabilă. Triburile asiatice care au ajuns în pustă au declanşat raiduri de teroare care au fost împinse până pe teritoriul Franţei şi jefuitorii erau comparabili cu epidemiile de ciumă. Această situaţie nu putea să dureze şi germanii au început să se organizeze din punct de vedere militar şi au reuşit să administreze o cumplită înfrângere maghiarilor în bătălia din anul 955. Au pierit atunci mulţi luptători asiatici şi rândurile acestora au mai fost rărite şi în alte încleştări cu vecinii. Era nevoie de o completare a efectivelor umane şi au fost acceptate în timp persoanele care acceptau să se comporte exact ca învingătorii. Religia creştină a permis această contopire, cel mai bun exemplu fiind regele Matei Corvin. Chiar dacă a fost copilul rezultat dintr-o căsătorie mixtă, s-a comportat exact după ideologia falimentară a regatului ungar.

Religiile dominante, oficiale, au dus în Transilvania o politică de atragere de noi adepţi, dar transformarea enoriaşilor în maghiari a fost absolut dorită de cei din fruntea statului. Mai târziu şi şcolile au devenit instrumente ale cultivării ungurismului în creierul elevilor şi astfel învăţăceii au ajuns să creadă că sunt ceea ce spun profesorii, mai ales dacă studiile anunţau nişte posturi bine plătite. Abuzurile autorităţilor în plan fiscal au fost o altă formă de convingere că este mai bine să te declari maghiar. Aşa s-a ajuns ca românii şi locuitorii slavi să se declare de aceeaşi etnie cu foştii stăpâni şi populaţia a început să sporească numeric. Maghiarii de astăzi din Transilvania sunt în mare parte urmaşii celor care şi-au uitat originile pentru o pâine mai bună şi care nu prea-i suportă pe românii rămaşi la ale lor. La fel se întâmplă şi-n Slovacia sau Serbia.

Poporul maghiar de astăzi nu este unul pur.

Este un amestec rasial ce foloseşte aceeaşi limbă şi cultură.

Teoria superiorităţii rasiale este cultivată pentru că Budapesta trebuia să fie dominantă peste o regiune vastă de unde să-i vină tot felul de resurse care să hrănească oraşul-pântece, prea mare pentru o ţară mică.