Există o teorie în spațiul fost sovietic conform căreia nu pot fi comparați cei doi lideri totalitari, cel de la Kremlin războindu-se cu ai săi, dar n-a vizat un popor întreg din afara țării. Așa se exprima Alexandr Iakovlev, un colaborator apropiat al lui Mihai Gorbaciov. Formularea este frumoasă și se pare că este adevărată. Stalin n-a vizat niciodată un singur popor. Le-a vizat chiar pe toate de pe planetă. Obiectivul comunismului de tip marxist – leninist era cucerirea întregii lumi, termenul folosit pentru această expansiune universală fiind de revoluția mondială. Se argumenta că burghezia a avut cândva un rol progresist prin dezvoltarea industriei, dar acum era rândul clasei muncitoare să ajungă la putere cu orice preț. Cucerirea acestor spații vaste nu s-ar fi putut face decât prin războiul mecanizat, mașinile fiind renumite că produc mari pierderi printre militari și civili. În plus, dacă se obținea victoria, se trecea la mutilarea etniilor cucerite, tot ceea ce nu era pe gustul poliției politice urmând să ajungă în lagăre de exterminare. Poliția secretă stalinistă nici nu se mai complica și trecea la execuții în masă, cele mai cunoscute fiind cele în care au pierit ofițerii polonezi în anul 1940. Este adevărat că nu se poate face această comparație și din acest punct de vedere. Rata de supraviețuire a prizonierilor polonezi a fost mult mai mare în cazul celor prinși de germani. Alexandr Iakovlev o fi fost un reformator, dar încerca să acopere crimele comunismului cu orice preț pentru a ține în viață o ideologie care a nenorocit toate popoarele pe unde a ajuns la putere. Orice lider comunist tinde să devină măcelar în masă, toate crimele fiind acoperite sub masca frumoaselor exprimări ale propagandei. Nu s-a făcut ceva bine pentru popoare, ci totul a fost pus în slujba marelui război pentru expansiune mondială fără cruțare. Oamenii cred astăzi că fabricile imense au fost ridicate pentru a da locuri de muncă cetățenilor, dar acestea livrau armament costisitor în cantități ce afectau nivelul de trai până la apariția foametei ucigătoare. Minciuna este esența unui regim comunist și nu există excepție de la regulă.

Este interesant că mulțimile sunt manipulate astfel încât să creadă că înainte a fost mai bine. Nu gândesc și repetă la infinit idei simple și greșite. Asasinii ajunși la putere mint pentru a se bucura veșnic de plăcerile vieții și de gloria postumă. Oamenii cred că au luptat pentru apărarea patriei în sens de Maica Rusie, dar formula se referea la patria socialistă sau, cum se spunea prin epocă, lagărul comunist.

Nazismul a fost interzis din 1945, dar comunismul a rămas ca un agent viral ce provoacă epidemii devastatoare în anumite regiuni, dar visul cel mare rămâne tot realizarea unei pandemii pentru care sunt consumate fără milă resursele planetei, ceea ce se vede perfect în cazul Chinei. Visul stalinist a luat o formă asiatică și numerosul popor chinez este perfect pentru a ajunge carne de tun în numele unei ideologii ce nu are nici cea mai mică legătură cu fericirea și sănătatea oamenilor.