Societatea contemporană are aceeaşi problemă ca orice comunitate umană din trecutul îndepărtat: identificarea unor conducători capabili şi cu intenţii pozitive. Secolul al XX-lea a fost marcat de apariţia unor lideri politici care au nenorocit omenirea prin lansarea unor teze despre un viitor luminos pe care numai ei îl pot realiza prin conflicte de amploare. Comuniştii în Rusia au venit cu ideea că vor aduce fericirea universală pe întreaga planetă dacă mai întâi vor transforma ţara într-un mare lagăr de concentrare şi apoi vor începe un război pentru realizarea revoluţiei mondiale. Benito Mussolini a pus bazele unei formaţiuni politice care vindea fantezia refacerii gloriei Romei antice. Adolf Hitler a lansat teoria despre un Reich de o mie de ani şi care să cuprindă o rasă ariană purificată de persoanele inferioare.

Dacă sunt analizate astfel de teze politice, se va vedea imediat că principalii conducători totalitari din perioada interbelică (Stalin, Hitler şi Mussolini) nu aveau studii serioase şi au fost nişte exaltaţi plini de ură împotriva societăţii în care s-au născut. Susţineau că vor să facă ceva pozitiv, dar nimiceau totul în numele unor utopii ce nu puteau să aibă o finalitate fericită pentru popoarele torturate cu ajutorul serviciilor secrete.

Instituţiile şcolare au fost întemeiate pentru ca tinerii să capete cunoştinţe din cât mai multe domenii şi apoi să poată revoluţiona domeniile de activitate pentru a asigura o societate prosperă. Profesori de geniu erau aleşi de cele mai renumite universităţi din lume pentru a accelera cunoaşterea şi orice student putea să fie un adevărat motor pentru comunitate. Nu se ştie niciodată cât de fertilă poate să fie mintea unui om şi ce rezultate vor da cunoştinţele predate. Secolul al XX-lea a cunoscut o adevărată revoluţie intelectuală şi totuşi au fost răspândite multe cunoştinţe absolut eronate din cauza caracterului infect.

Un astfel de exemplu a fost filosoful şi economistul politic Otto Neurath. Dacă sunt analizate informaţiile despre studii, constatăm repede că a fost un geniu cultivat la universităţi din Viena şi Berlin şi avea cunoştinţe deosebite de matematică, fizică, economie şi filozofie. O astfel de personalitate trebuie contactată pentru a conferenţia în cât mai multe instituţii de învăţământ superior şi pentru a da sfaturi membrilor clasei politice. Dacă se fac referiri la caracterul persoanei, se constată rapid că era un om ce dorea cu orice preţ să scape din cercul presupus strâns al comunităţii academice şi să fie geniul universal în faţa căruia să se închine întreaga lume. Nu mai existau valori intelectuale care să-i facă o reală concurenţă.

Teoria este mereu frumoasă, dar ideile lansate pentru practică sunt cele mai interesante. Otto Neurath a fost atras de principiile economice de tip socialist şi a început să le promoveze în mod agresiv. Se demonstrase că sunt pur absurde din punct de vedere ştiinţific şi practic, dar savantul considera că a descoperit adevărul absolut. A început să vorbească despre o societate a viitorului în care salariul să fie plătit în natură şi astfel muncitorii urmau să fie mulţumiţi şi evoluaţi. Ar fi fost interesant de văzut cum ar fi putut oamenii sau statul să facă troc în perioada industrială. Oare era posibil să te duci la magazin să cumperi haine şi să oferi la schimb saci cu cartofi? Totuşi, trocul era considerat ceva progresist şi astfel de idei au fost vândute comunităţii comuniste şi socialiste. A încercat să se impună în lumea sovietică şi a fost tolerat de către Stalin pentru a da impresia că regimul comunist colaborează cu lumea capitalistă, dar liderul de la Kremlin era mulţumit numai de faptul că ideile lui Neurath îi acopereau nenorocirile comise în economie.

Savantul austriac a fost un om mic, mereu în căutarea unei afirmări veşnice prin elaborarea unor teze şocante. Din păcate, a întreţinut mitul conform căruia se poate întemeia o sănătoasă economie de tip comunist şi experimentele prin care au fost terorizate milioane şi apoi miliarde de oameni au continuat.

Un intelectual trebuie să vină cu idei bune şi la care a reflectat mult înainte de lansare şi de promovare. Din păcate, există o goană nebună după glorie şi astfel apar multe nenorociri ce tulbură minţile insuficient formate prin studiu sistematic. Şcoala pune accent pe specializarea ştiinţifică şi a fost uitat caracterul celor educaţi. Este o mare eroare la nivel planetar, dar lumea merge înainte cum poate.

Bibliografie minimală

Sesardič, Neven, Când raţiunea pleacă în vacanţă Filosofii în politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2018.

Suvorov, Victor, Ultima Republică, vol. III, Polirom, Iaşi, 2011.

Volkogonov, Dmitri, Lenin O nouă biografie, Editura Orizonturi, Editura Lider, Bucureşti.