Sistemul democratic modern presupune existenţa unor partide politice capabile să asigure evoluţia economică, socială şi intelectuală printr-o permanentă schimbare a ideilor privind organizarea unui stat. Alegerile periodice pot duce la înlocuirea unor guvernanţi incapabili sau atraşi de idei utopice. Vulnerabilitatea sistemului vine de la existenţa partidelor cu orientare extremistă. Adolf Hitler a manipulat opinia publică din Germania după cum a dorit şi a ajuns la putere. A reuşit să impună ideologia oficială şi totul era în umbra svasticii, simbol vechi al popoarelor indo-europene (existentă pe iile româneşti sau în lumea indiană), şi pe care l-a desenat personal pe steagul partidului. Există după regulile mitologice două tipuri de svastici, dextrogiră şi levogiră. Cea dextrogiră este un simbol al norocului, dar Hitler a ales-o pe cea levogiră, aducătoare de ghinion, decădere şi moarte. Era doar Führer (ghid, călăuză) şi ştia întotdeauna ce era mai bine pentru poporul german. Nici culoarea adoptată nu era de una norocoasă. Dacă preluarea puterii în 30 ianuarie 1933 părea începutul unui lung drum glorios pentru partid, realitatea a demonstrat că superstiţiile pot fi foarte adevărate. Au fost trataţi fără milă evreii şi duşmanii politici ai naţional-socialismului. A fost de acord cu semnarea documentului cunoscut sub numele de Pactul Molotov – Ribbentrop la 23 august 1939. A fost începutul sfârşitului pentru o Europă normală şi încă dominantă pe planetă. S-a ajuns la războiul total cu mari distrugeri produse de valurile de maşini militare şi finalul a însemnat chiar moartea celui care s-a jucat cu soarta lui şi a omenirii. Nu înainte ca Europa să fie distrusă şi jefuită în mare parte.

Bibliografie minimală

Rosa Sala Rose, Dicţionar critic de mituri şi simboluri ale nazismului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, p. 200 – 209.