Se ştie că la 22 iunie 1941 a avut loc declanşarea atacului german împotriva lagărului comunist numit Uniunea Sovietică şi a început un război ideologic fără milă şi îndurare între cele două tabere totalitare. Conflictul s-a încheiat în mai 1945, dar forţele sovietice au continuat să pedepsească persoanele bănuite de colaborare cu regimul hitlerist şi fostele lagăre germane au fost umplute cu deţinuţi ce nu erau pe gustul oamenilor lui Beria. Trenuri întregi cu deţinuţi au luat calea unor ţinuturi îndepărtate pentru a contribui la refacerea imperiului roşu chiar cu preţul vieţii. Ura împotriva nazismului a rămas o constantă în politică, artă şi istoriografie până-n prezent. Operaţiunea militară specială împotriva Ucrainei, un război în toată regula, a fost prezentată drept o acţiune care avea drept scop denazificarea statului vecin, chiar dacă preşedintele era de origine evreiască. Acesta era un mic detaliu în raport cu marile planurile ale autorităţilor de la Kremlin, cele ce mereu găsesc un pretext pentru subminarea şi invadarea vecinilor. Atenţie! Aceştia nu au dreptul să procedeze în mod similar pentru că se supără marii conducători din cetatea roşie.

Cum se explică furia lui Stalin împotriva acţiunilor desfăşurate de Hitler? De ce nu s-a potolit ura nici după destrămarea imperiului ideologic şi formarea altor organisme statale? Se poate spune că liderul comunist a iubit popoarele sovietice şi a fost îngrozit de atrocităţile comise de forţele invadatoare. Povestea este repetată până la plictiseală popoarelor contemporane de istorici bine plătiţi de anumite centre de putere şi cei din Occident o cred pentru că au o logică afectivă şi mereu adoră să povestească despre victimele nevinovate torturate şi asasinate de către nazişti. Partea interesantă este că Iosif Stalin nu putea să fie speriat de ceea ce făceau criminalii din S.S. Poliţia politică sovietică asasina în masă încă din 1917 şi omora din rândurile tuturor popoarelor după cote stabilite de conducerea de la Kremlin. Nu exista familie în Rusia sovietică să nu fi avut măcar un membru arestat sau ucis. Mulţi dispăreau pentru totdeauna în ceaţa lagărelor din care poate se mai primea o scrisoare în conformitate cu care se afla că o duce bine. Este adevărat că pe o altă lume, gardienii din poliţia secretă fiind de un cinism ieşit din comun.

Crimele lui Hitler nu şocau şi atunci care să fie explicaţia? Aceasta este una singură şi rar istoric care prezintă acest adevăr: armata germană a stricat marele plan stalinist pentru totdeauna. A existat o teorie controversată conform căreia Stalin pregătea o mare ofensivă împotriva Europei controlate de germani şi că invazia din 22 iunie 1941 a dereglat tot ceea ce se plănuise timp de peste un deceniu, adică de la declanşarea industrializării forţate în anul 1927. Este interesant de spus că adevărul se află sub ochii oricărui cititor care poate să acceseze vastele resurse ale internetului. Poate să afle de acolo că în anul 1938 a început montarea cuirasatelor din clasa Uniunea Sovietică şi patru erau în şantier când au început ostilităţile. Navele blindate erau superioare celor ce existau în dotarea Kriegsmarine, dar pătrunderea adâncă a coloanelor motorizate germane a dus la oprirea lucrărilor, materialele pregătite fiind trimise spre prelucrare în tancuri sau muniţii. Mai mult. S-a trecut la demantelarea carenelor pentru recuperarea preţiosului oţel. Personalul a fost trimis spre alte fabrici de armament şi s-a stricat tot mecanismul industrial. Şantierul din Nikolaev a căzut în mâinile germanilor şi un vapor parţial construit a fost sabotat cu explozibil în momentul retragerii.

Este interesant de precizat că acest program ce reprezenta un salt imens de la cuirasatele din clasa Gangut, cele dotate cu tunuri de calibrul 305 mm, a început prin montarea chilei navei Uniunea Sovietică la 15 iulie 1938 la Leningrad şi a continuat cu Ucraina Sovietică la Nikolaev în 31 octombrie 1938. Aceste două date arată clar că Iosif Stalin nu se temea de puterea germană şi se pregătea de un război ofensiv la scară mare cu lumea capitalistă. Pacea urma să dispară pentru totdeauna de pe planetă.

Economia sovietică a fost prea grav afectată pentru a se mai relua programul marilor nave cuirasate şi oricum proiectul era unul vechi, depăşit de realităţile din SUA, adversarul ideologic luat în colimator de către Stalin. Era nevoie acum de alte categorii de vapoare militare în frunte cu portavionul.

Adolf Hitler a dat lovitura de graţie marelui plan stalinist de expansiune navală şi practic de cucerire a imperiului mărilor. Infanteria şi tancurile pot cuceri teren mult prin acţiuni fulgerătoare, dar vapoarele pot proiecta forţa la distanţă şi practic comunismul ar fi făcut metastaze în orice punct al planetei. Aşa se explică ura păstrată la Kremlin împotriva nazismului, cel care a răpit Moscovei ocazia să fie stăpâna absolută a lumii în numele sângeroasei ideologii promovate de Stalin. Lagărul socialist ar fi ajuns să aibă dimensiuni planetare, dar Wehrmacht-ul a zdrobit cele mai bune mari unităţi sovietice la graniţa de est a Reich-ului.