Oamenii din lumea contemporană cred că sunt liberi şi că au o gândire evoluată, dar nu ştiu că sunt mereu supravegheaţi de anumite centre de putere ce au tot interesul să-i supună unei negre sclavii intelectuale prin învierea autorităţii morţilor. Cel mai bun exemplu este poporul rus, cel ce se consideră naţionalist pentru că îşi apără patria. Liderii de la Moscova cultivă un feroce spirit de luptă pentru slava statului şi fac apel la orice mijloace pentru a spăla creierul mulţimilor ce trebuie controlate pentru a fi excelente mase de manevră.

Se procedează foarte simplu. Sunt alese simboluri care au legătură cu trecutul de luptă al poporului rus şi acestea sunt inoculate şi minorităţilor naţionale prin şcoală şi mijloacele presei. Se adaugă ideea că sunt în pericol valorile religiei ortodoxe şi preoţii sunt folosiţi drept instrumente pentru a cultiva un rol mesianic în mintea militarilor simpli, cei ce sunt îndoctrinaţi că sunt o parte a unei rase superioare. Aceste virtuţi combative sunt combinate cu ştirile despre eroismul luptătorilor din Armata Roşie şi despre măreţia Uniunii Sovietice, imperiu care s-a prăbuşit în urma trădării unor indivizi din interiorul sistemului, teză absolut iubită de cei ce făceau parte din serviciile secrete ale sistemului comunist totalitar. Aceste trei mari teme sunt combinate cu necesitatea existenţei unor lideri puternici la Kremlin şi numai aceştia ştiu cum poate să evolueze ceea ce se numeşte poporul rus, un termen ce defineşte un mare amestec de popoare cu origini etnice diferite.

Modalităţile de manipulare sunt absolut simple pentru că mulţimile nu gândesc şi doar câteva teze sunt suficiente pentru a pune stăpânire timp de decenii pe aparatul birocratic al unui imperiu. Cei ce au puterea nu se gândesc decât cum să facă să o păstreze şi nu contează fericirea populaţiei. Un exemplu din cartea lui V. I. Ciuikov este deosebit de interesant pentru a sublinia modul în care poţi să faci un popor să creadă în orice se spune prin mijloacele persuasive ale statului. Titlul a fost ales cu grijă şi Început de drum făcea trimitere la lupta eroică împotriva naziştilor, ceea ce a ales drept temă şi propaganda contemporană pentru a aţâţa fanatismul popular. Generalul sovietic a scris că la începutul lui 1943 poporul sovietic lupta aproape singur de un an şi jumătate împotriva hoardelor naziste. Se observă că aparatul de propagandă nu mai făcea referire la etnii şi încerca să acrediteze ideea că era o singură masă aleasă pentru marele experiment de fericire mondială.

O ură feroce a fost cultivată împotriva aliaţilor anglo – americani, imperialiştii ce aveau de gând să nimicească frumoasele lagăre de concentrare din paradisul roşu. Aproape singur minimalizează contribuţia celor care erau obligaţi să străbată cel puţin un ocean pentru a ajunge să înjghebeze o armată capabilă să înfrângă un inamic ce punea imense probleme statului comunist ce dezvoltase armate de tancuri. Adevărul era că Marea Britanie lupta din septembrie 1939 împotriva forţelor naziste şi erau duse lupte aeriene şi navale ce implicau tehnică militară deosebit de scumpă. Royal Navy a reuşit să scufunde cuirasatul Bismarck în mai 1941 cu aproape tot echipajul de la bord. Nu par efective numeroase, dar erau oameni cu o pregătire tehnică şi erau greu de înlocuit. Este interesant de precizat că Germania n-a mai reuşit să finiseze decât un alt cuirasat, renumitul Tirpitz. Industria nu putea să livreze oţelurile speciale pentru astfel de cetăţi plutitoare şi să mai asigure şi aprovizionarea altor categorii de trupe cu armament şi muniţii. Uniunea Sovietică n-a reuşit să scufunde nici o navă capitală a Reich-ului prin acţiunea marinei militare sau a aviaţiei.

Marea Britanie ajuta Uniunea Sovietică şi dacă nu lupta direct împotriva Germaniei. Cum se explică fenomenul? Simplu. Industria Berlinului era dezvoltată şi avea nevoie de materii prime de pe toate continentele. Găsirea unor înlocuitori era o soluţie, dar produsele nu se ridicau la calitatea celor naturale. Blocada maritimă sufoca economia reală şi fabricile erau ţinute în viaţă doar prin teroarea autorităţilor şi prin spiritul de supunere a poporului german, cel ce se mulţumea cu puţin pentru a face faţă necesităţilor armatei. Exportul a murit şi capacităţile de producţie au supravieţuit prin colaborarea cu militarii, dar nu aceasta este calea normală de dezvoltare economică.

Autorii de cărţi din perioada sovietică şi cei de astăzi fac eforturi mari să suprapună credinţele populare cu fanteziile conducătorilor ce doreau distrugerea întregii planete în numele ideologiei comuniste. Generalul V. I. Ciuikov a uitat să precizeze că în perioada 23 august 1939 – 22 iunie 1941 au existat relaţii foarte bune între nazişti şi comunişti, Moscova oferind petrol şi grâne în schimbul produselor industriale şi militare. Se făcea şi schimb de deţinuţi, poliţiile politice colaborând perfect. Nu este de mirare din moment ce ambele state erau asemănătoare şi aveau o mare bogăţie de lagăre de concentrare şi exterminare.