Anul 2007 a fost rămas în istorie prin începerea unei noi crize economice prin problemele imobiliare din SUA şi fenomenul s-a extins precum ciuma în întreaga lume. Autorităţile au început să taie din salarii şi pensii, patronii aruncându-se precum vulturii asupra avantajelor oferite angajaţilor. Era un război pe viaţă şi pe moarte pentru creşterea veniturilor şi orice mijloc era folosit de cei ce deţin puterea economică şi politică. S-a scris mult că au scăzut producţiile de mărfuri şi astfel n-au mai fost bani pe piaţă, dar datele statistice publicate arată că a fost chiar o creştere a cifrei de afaceri. S-a făcut însă totul pentru a se ascunde adevărul.

Să analizăm numai datele despre producţia de oţel, aliajul din fier stând la baza construcţiilor de maşini şi a clădirilor catalogate drept minuni inginereşti. Au fost livrate pe piaţă 1,351 miliarde de tone în anul 2007 şi cea mai mică producţie a fost în anul 2009 de peste 1,219 miliarde de tone. Anul următor a fost depăşită valoarea de referinţă şi s-a ajuns la peste 1,413 miliarde.

Existenţa aliajului numit oţel arată o înflorire a afacerilor grele la nivel planetar, dar fluxurile de bani nu mai sunt dirijate să irige întregul mediu de afaceri şi nici să zacă prin conturile şi buzunarele oamenilor de rând. China a lansat ambiţioase planuri de construire a zgârie-norilor şi a marilor lucrări de infrastructură. Au înflorit clădirile de afaceri din paradisurile fiscale precum Panama. Şantiere gigantice au fost deschise acolo unde oamenii puternici ai zilei simţeau miros de profituri rapide. Industria bunurilor de lux n-a fost în criză.

Lumea globală, dincolo de vorbele frumoase despre ocrotirea celor defavorizaţi, înseamnă o permanentă luptă pentru creşterea averilor gigantice şi numai prin distrugerea micilor concurenţi se poate face curăţenie pe o piaţă globală ce pare din ce în ce mai mică. Se face totul pentru bogăţie, putere şi prestigiul, noţiunea de milă fiind absolut străină celor ce sunt prinşi în tornada afacerilor.

Adevărul este greu de spus şi, mai ales, aproape imposibil de digerat în societatea contemporană. Se preferă minciuna cu orice preţ şi frumos ambalată pentru a ascunde mizeria deciziilor luate de cei ce au fost la cârmă în anii definiţi drept de criză. Există o complicitate criminală între cercurile economice, cele politice şi cele din presă, termenul de criză fiind folosit pentru a induce o stare de tensiune socială utilă unor anumite manevre politice sau pentru a genera bruşte creşteri ale vânzărilor. Manipularea din România cu benzina sau uleiul sunt cele mai bune exemple despre metodele odioase de care se folosesc unii patroni şi agenţi de influenţă pentru atingerea unor obiective.