Evenimentele din decembrie 1989 au dus la căderea grupului Ceauşescu din Olimpul puterii şi mulţimile au crezut că au scăpat de experimentele politice de tip totalitar. Au urmat crunte dezamăgiri, cei ce ajungeau în vârful piramidei sociale având acelaşi comportament privind acumularea primitivă de capital prin aranjamente şi furturi, totul dublat de minciuni despre dragostea de patrie şi cinste. Chiar dacă se vota altfel, rezultatul final era acelaşi şi partide presupus de orientări diferite au colaborat perfect pentru înavuţire rapidă.

Mulţimile au reacţionat în conformitate cu legile psihologice elaborate de renumitul savant francez Gustave Le Bon încă din secolul al XIX-lea. Au început să caute un conducător deosebit în trecutul naţional şi, cum memoria colectivă este foarte scurtă, singurul om valoros a fost tocmai Nicolae Ceauşescu. Cum se explică transformarea? Simplu! Liderul comunist şi-a cultivat o imagine de om iubitor de neam, prietenos cu copiii, cel care făcea băi de mulţime în orice colţ al ţării şi oamenii păreau că vin veseli să-l întâmpine. Nu fura şi a construit mult pentru popor. A dat locuri de muncă şi spaţii de locuit. A avut o imagine frumoasă în raport cu politicienii de astăzi ce singuri se fac hoţi şi infractori la televiziune.

Masele sunt dezamăgite şi de presa din România democratică. S-au săturat de imaginile cu accidente rutiere şi cu crime odioase. Ploaia de catastrofe indică o decădere a ţării în raport cu era socialistă în care se prezenta numai ceea ce era pozitiv. Ce s-a construit în ultimele decenii? Nimic! Acestea sunt ideile simple şi ferme ale oamenilor de rând. Nimic nu merge bine în România actuală în raport cu Epoca de aur, denumire perfect aleasă de către propaganda de partid şi de stat, expertă tocmai în vânzarea de lozinci. Erau câştigate şi multe medalii în sport şi acum nu mai flutură tricolorul pe cel mai înalt catarg la marile competiţii internaţionale. Victoriile sclipitoare ale sportivului David Popovici din 2022 nu schimbă concepţiile mulţimilor.

Poporul român se mulţumeşte cu puţinele informaţii transmise de televiziuni sau de fragmente de articolaşe publicate în mediul virtual. Nu sunt citite cărţi ştiinţifice pentru că viaţa este scurtă şi trebuie trăită. Textele lungi plictisesc şi mulţi redactori din presa scrisă cer articole de cel mult 200 de cuvinte. Elevii nu vor să citească în afara manualelor pentru că nu au timp. Expresia a devenit legendară şi se transmite din generaţie în generaţie. Puţini sunt cei ce mai au răbdare să înţeleagă textele parcurse. Oamenii rămân cu ce mai prind prin clasă şi cu ce ştiri mai adună în timpul socializărilor. Este absolut normal ca să se menţină teoria că Nicolae Ceauşescu a fost un adevărat patriot ce aducea fericirea românilor. A fost o epocă de linişte şi fericire sub conducerea partidului unic. Istoria a demonstrat că oamenii preferă să ducă o viaţă ocrotită, eventual şi viaţa de dincolo să fie cunoscută şi asigurată.

Dacă s-ar deschide o carte serioasă de Istorie şi s-ar medita puţin asupra informaţiilor cuprinse în textul documentelor, vraja despre o Epocă de aur a fericirii românilor ar dispărea imediat ca un fum de camuflaj. Nici nu trebuie să facem referire la perioada alimentaţiei raţionale şi pe bază de cartelă, România fiind unica ţară din Europa ce experimenta astfel de programe economico-sociale. Memoria colectivă a păstrat imaginea unei prosperităţi legendare în perioada de după 1970, epocă în care au început să se reverse fondurile împrumutate din lumea capitalistă şi când exporturile mergeau bine pe relaţia cu Occidentul. Magia a luat sfârşit în 1979 şi a început tortura reducerilor la bunurile şi serviciile destinate populaţiei, dar a rămas credinţa că totuşi a fost bine timp de un deceniu. Masele nu pot emite judecăţi de valoare corecte şi se comportă cam ca un copil năzuros.

Un document din anul 1974 prezintă activitatea Ministerului de Interne pe anul precedent şi a fost înaintat tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Trebuie precizat că era Strict secret şi populaţia nu putea să aibă acces nici măcar la informaţii parţiale din textele în care se mai prezenta cât de cât adevărul. Ar fi fost un material deosebit de interesant pentru presa de scandal din prezent.

Hoţia era la mare modă şi ideologia comunistă n-a pătruns în capul oamenilor, indiferent cât de instruiţi erau. Nici nu se putea concepe o proprietate comună, a întregului popor, ci fiecare individ dorea proprietate privată şi un trai personal cât mai bun. Furtul de la stat era un adevărat sport naţional şi miliţienii raportau că au fost identificate în 1973 36.633 de infracţiuni în dauna avutului obştesc. Dacă se face o medie, se constată că erau mai mult de o sută de cauze pe zi. Ar fi avut redactorii din presă ce să prezinte senzaţional.

O altă latură a activităţii forţelor de ordine era reprezentată de lupta pentru ocrotirea vieţii oamenilor şi a bunurilor acestora, domeniu secundar în raport cu bunurile comune de stat, autorităţile comuniste având principalele mijloace de producţie din industrie şi agricultură. Locuitorii României socialiste nu erau liniştiţi şi interesaţi să muncească pentru propria fericire. Dimpotrivă. Acapararea de bunuri prin furt şi jaf era o preocupare permanentă şi numai frica de miliţieni mai limita poftele criminale. Autorităţile au înregistrat 36.179 de cazuri cercetate, ceea ce însemna o creştere spectaculoasă în raport cu anul 1972.

Societatea românească din acea epocă era frământată de aceleaşi probleme ca-n prezent şi oamenii n-au evoluat în ceea ce priveşte comportamentul. Se mai adăuga şi teroarea de partid şi de stat, liderii impuşi de la Moscova dorind cu orice preţ să facă şi îndoctrinarea locuitorilor cu teorii ce datau din secolul al XIX-lea şi erau perimate încă din momentul scrierii lor de către Marx şi Engels.