România a fost obligată de către marile puteri să intre în vâltoarea unui nou război mondial şi la final a căzut în sfera de dominaţie comunistă, lagăr ce trebuia să fie veşnic. Populaţia ţării a fost supusă unui uriaş experiment politic şi s-a trecut la exterminarea în temniţe şi lagăre de concentrare a unor întregi categorii sociale. Mureau oamenii cu studii pe capete şi era promovată prostia politică. Cu cât era cineva mai analfabet şi brutal, cu atât avea şanse mai mari să ajungă în posturi înalte.

Anul 1965 a adus moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej şi acesta a fost înlocuit cu un lider mai tânăr şi destul de necunoscut. Nicolae Ceauşescu părea un om deschis către valorile occidentale şi către dialogul care să ducă în timp la o detensionare a situaţiei militare din Europa. Rezistenţa opusă la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Organizaţiei Tratatului de la Varşovia în august 1968 a dus la o simpatie deosebită din partea lumii capitaliste şi România socialistă a început să aibă acces la fonduri şi tehnologii vestice. Este cunoscută colaborarea cu firma Renault, ceea ce a dus la deschiderea uzinei din Mioveni pentru producerea de automobile. Nu era un drum rău şi parcă Nicolae Ceauşescu era chiar dornic să ducă statul comunist spre prosperitate. Masele de români cred şi astăzi că a fost un bun conducător şi care a oferit locuri de muncă şi locuinţe oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Era un fel de paradis terestru şi nu se putea face o comparaţie cu politicienii de astăzi, pasionaţi numai de ceartă şi hoţii.

Oare chiar să fi fost liderul comunist un om bun şi care făcea totul pentru români? Dacă poporul român crede în mare parte că da, atunci aşa trebuie să fie pentru că se spune că popoarele ştiu totul şi întreaga politică mondială pleacă de la această teorie. Documentele publicate în perioada comunistă spuneau însă cu totul altă poveste. S-a hotărât la Congresul al X-lea al Partidului Comunist român că se va face totul pentru ajutorarea tuturor comunităţilor ce doresc să obţină independenţa şi să meargă pe un drum revoluţionar. Puteau să fie simple vorbe-n vânt, dar Nicolae Ceauşescu n-a glumit niciodată pe această temă. A hotărât în anul 1972 că trebuie sprijinit în continuare Vietnamul împotriva imperialiştilor americani şi s-a hotărât livrarea a 8.000 de arme de asalt AKM. Par foarte puţine în raport cu necesităţile unui război modern în care contează cantităţile, dar statul asiatic înfrunta forţele SUA şi avea nevoie de orice ajutor nerambursabil. Totuşi, un regiment de infanterie românesc avea în anul 1965 doar 250 de pistoale-mitralieră. Ajutorul trimis în Asia de Sud-Est era chiar prea generos în raport cu posibilităţile României socialiste şi liderul de la Bucureşti chiar a făcut totul pentru ajutorarea mişcărilor comuniste. Au fost astfel expediate aceste arme cât pentru echiparea a 32 de regimente noi sau a zece divizii de infanterie.

Armele automate erau interesante pentru lupta în junglă şi în mediul urban, dar soldaţii revoluţionari începeau să adore o nouă minune a tehnicii sovietice: aruncătorul de grenade antitanc. Autorităţile de la Hanoi au cerut celor de la Bucureşti dacă au ceva disponibil şi, normal, s-a oferit un dar generos: 1.000 de RPG-7. Erau suficiente pentru 12 regimente de infanterie sau patru divizii la standarde româneşti.

Era un efort financiar deosebit pentru o ţară ce fusese grav lovită de războiul mondial şi apoi de teroarea comunistă, dar conducerea de la Bucureşti a considerat că aşa este bine pentru poporul român. A fost o gravă eroare strategică pentru că serviciile secrete americane au aflat despre astfel de livrări. S-a conturat treptat imaginea unui lider duplicitar şi aparenta relaţie de iubire s-a destrămat din 1980, adică după declanşarea atacului sovietic din Afghanistan.

E observă că muncitorii români scoteau minereuri din adâncuri şi obţineau oţelul armelor cu ajutorul cărbunelui cocsificabil ce nu era ieftin. Cele mai bune materiale intrau în componenţa armelor ce nici măcar nu erau folosite pentru apărarea patriei române. Cei mai pricepuţi muncitori le prelucrau până când căpătau formele aducătoare de moarte şi nivelul de trai din întreaga ţară nu putea să crească. Poate cel din uzinele mecanice speciale. Unde a fost utilitatea politicilor lui Nicolae Ceauşescu pentru poporul român?

Oare până când vor mai exista naivi care să creadă că Nicolae Ceauşescu a fost un conducător capabil şi iubitor de români? Legile psihologice emise de către Gustave Le Bon spun clar că popoarele nu gândesc şi au idei puţine şi ferme.

Datele de mai sus se referă numai la o parte din ceea ce s-a trimis în anul 1972 şi au fost descoperite de către istoricul Petre Opriş prin voluminoasele dosare ale statului socialist. Arhivele încă nu şi-au arătat toate secretele şi multe adevăruri odioase zac sub stratul de praf fin. Trebuie spus clar că regimul comunist din timpul lui Nicolae Ceauşescu a semănat moartea până în cele mai îndepărtate regiuni ale planetei şi nu se făcea ceva util şi bun pentru poporul român.