Mulţi români plâng astăzi după realizările din timpul lui Nicolae Ceauşescu, cel ce este definit drept un mare constructor, un luptător pentru fericirea neamului românesc şi un adevărat patriot. A fost sacrificat într-o zi sfântă de duşmanii de peste Prut pentru că România era prea mândră şi puternică. Aceasta este credinţa celor ce sunt sătui de minunile democraţiei originale de malurile Dâmboviţei.

Această imagine idilică este distrusă imediat cum deschizi paginile unei cărţi de istorie şi începi să interpretezi puţin datele oferite de autor. Preferabil ar fi să se citească mai multe surse, dar acum se motivează că nu prea mai este timp.

Se ştie din cărţile psihologului Gustave Le Bon că masele nu gândesc şi tezele lansate de marele specialist decedat în anul 1931 au rămas universale şi veşnice. Nicolae Ceauşescu n-a avut nimic patriotic în ceea ce a făcut. A intrat în mişcarea comunistă în perioada interbelică şi a luptat pentru modificarea României după ideile lui Stalin. A dorit aducerea lagărelor de exterminare într-o ţară liberă. A rămas cu aceleaşi idei fixe şi a fost un credincios al liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel ce i-a asigurat ascensiunea. Puterea a fost oferită comuniştilor de către trupele sovietice care au călcat totul în şenilele tancurilor. Teroarea răngilor şi a pistoalelor a sfărâmat multe destine de patrioţi adevăraţi. Cum partidul comunist trebuia să aibă o imagine cât de cât pozitivă în ochii maselor, Stalin a recomandat organizarea de alegeri „libere” şi s-a făcut totul pentru câştigarea voturilor în noiembrie 1946. Orice campanie electorală se duce cu bani mulţi şi stăpânul de la Kremlin era generos, că doar nu dădea de la el. Generalul Dmitri Volkogonov, care a avut acces la arhivele secrete ale Moscovei, a găsit un document din care rezultă că fidelitatea partidului comunist de pe malurile Dîmboviţei a fost întreţinută cu sume consistente. Au fost trimişi 500.000 de dolari către fostul electrician şi fondurile au contribuit la menţinerea fidelilor fanatici. Suma pare mică astăzi, dar atunci echivala cu 10 sau 11 avioane performante de tip P-51 Mustang, o bijuterie de inginerie militară.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a cultivat ideea că poporul a vrut comunism şi a instaurat o teroare cumplită în numele ideologiei marxiste. Trebuia să-şi consolideze scaunul prin a face tot ce dorea stăpânul de la Moscova. Nicolae Ceauşescu a procedat identic şi a fost mereu atent să execute tot ceea ce porunceşte liderul de la Bucureşti. Marea artă a perioadei consta în a intui ceea ce vrea superiorul şi să-i satisfaci poftele, dar fără a manifesta cumva vreo intenţie de independenţă şi, mai ales, de superioritate intelectuală. Omul simplu din Scorniceşti a reuşit să supravieţuiască până în decembrie 1989, dar atunci a căzut victimă unei grupări din Moscova ce era interesată de un alt cerc de favoriţi la Bucureşti. S-a aruncat apoi vina pe popor pentru asasinat şi aşa a rămas până astăzi în justiţie şi în mentalitatea maselor.

Nicolae Ceauşescu n-a fost niciodată patriot, ci a lansat astfel de teze pentru păcălirea mulţimilor şi minunea i-a reuşit mai bine după moarte.