Orașul Pitești a găzduit, în secolul al XVII-lea, numeroși călători străini care de-a lungul drumețiilor s-au oprit în acest loc, datorită poziției geografice favorabile situată la intersectarea unor drumuri importante. Poposind în Pitești, au remarcat elementele definitorii ale așezării și le-au menționat în jurnalele de călătorie, alcătuind descrieri importante cu privire la lăcașurile de cult și la înfățișarea locuințelor, menționând inclusiv detalii referitoare la aspectele economice și sociale.
O consemnare importantă pentru orașul Pitești a fost realizată de Petru Bogdan Bakšić, arhiepiescop al Bulgariei ce a întreprins o călătorie în anul 1640 în Țara Românească, trecând și prin Pitești, despre care relata: „Mai este încă orașul Pitești, în apropierea munților, așezat pe dealuri, lîngă rîul Argeș, de o parte a rîului se află cîmpii și păduri și de cealaltă parte, spre munți, sînt dealuri și vii care sînt în mare număr și dau vinurile cele mai bune din toată Țara Românească. Are biserici frumoase și o mănăstire de călugări. Aici nu sînt catolici, doar cînd vin negustori la târg. Are 200 de case de români, adică vreo mie de suflete, ceva mai răsăriți”. Descrierea realizată de P.B. Bakšić ne oferă informații importante despre felul în care se prezenta așezarea în prima jumătate a secolului al XVII-lea, menționându-se locația în care se afla situat orașul, populația acestuia, numărul de locuințe, faptul că existau lăcașuri de cult, dar și că vinurile produse în această zonă erau de cea mai bună calitate.
Un alt călător care a oferit o descriere semnificativă a orașului a fost Paul de Alep, arhidiacon născut în Siria, în localitatea Alep, fiul patriarhului Antiohiei, Macarie al III-lea, alături de care a călătorit în Țara Românească. În notele de călătorie din anul 1657 a menționat următoarele detalii: „în dimineața următoare am ajuns la un târg numit Pitești unde se află zece biserici de piatră și de cărămidă. Locuitorii, cu tot clerul lor, au ieșit în întâmpinarea noastră. Aici se face un vin dulce, bun, care are un mare renume și este cel mai bun din toate vinurile făcute în Țara Românească”. Călătorul a prezentat amănunte despre locul în care a poposit, consemnând numărul bisericilor, materialele din care acestea au fost edificate, dar și elementul semnificativ ce afirma și evidenția orașul în Țara Românească și anume vinul.
Federico Veterani, italian cunoscut pentru activitatea sa militară îndeplinind funcția de mareșal al împăratului habsburgic Leopold I, a întreprins o călătorie în anul 1688 în Țara Românească despre care a menționat în notițele sale. Informațiile au fost incluse într-un raport trimis împăratului, în care preciza despre Pitești faptul că: „După ce treci apoi rîul Olt, dai de cîmpie, întreruptă totuși mereu de păduri și de munți; această cîmpie se întinde cale de patru zile pînă la Pitești, localitate care, desi este socotită ca un oraș, poate fi luată drept un sat; împrejurimile sale sînt roditoate și sînt mai ales păduri și văi și munți.”. În relatările sale, călătorul a precizat că localitatea Pitești era considerată oraș, dar și faptul că locurile din apropiere erau fertile, făcând observații inclusiv asupra formelor de relief ce se regăseau în zonă.
Un alt călător strain ce s-a aflat în Țara Românească a fost Anton Maria Del Chiaro care a fost secretar al domnilor Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino, Nicolae Mavrocordat. În descrierea pe care o realizează Țării Românești oferă informații și despre Pitești, relatând că mergând de la Câmpulung spre zona de câmpie, se regăsește orașul ce este cunoscut pentru vinurile de calitate pe care le produce.
Mitropolitul Neofit din insula Creta a fost o altă personalitate care a călătorit în perioada medievală în Țara Românească. Având calitatea de duhovnic al lui Constantin Mavrocordat, dar și funcția de mitropolit al Ungrovlahiei, acesta realizează în anul 1746 o călătorie de control la bisericile din Țara Românească. În drumul său, s-a oprit și în Pitești, oraș despre care relatează că în acel loc s-au desfășurat lupte în cadrul războiului ruso-austro-turc din anii 1736-1739. Călătorul nu consemnează aspecte legate de edificiile orașului, acesta referindu-se doar la evenimentul militar ale cărui urmări încă persistau.
Arheologul Domenico Sestini, originar din Florența a fost o persoană marcantă ce a poposit în Pitești în anul 1780, despre care afirma că: „După această trecere se văd Piteștii care este un Wrasce adică oraș, alcătuit din 250 de locuințe cu 7 biserici sărăcăcioase și câteva mănăstiri și este așezat pe un deal în județul Argeș și acolo își au reședința cei doi ispravnici sau administratori ai acestui județ, cu subalternii sau slujitorii lor, adică un fel de delegați. În această localitate se găsesc, de asemenea, diferite case boierești”. Călătorul ne dezvăluie detalii despre locuințele din oraș, ne precizează numărul bisericilor ce au o înfățișare umilă, indică statutul pe care îl avea așezarea, dar și faptul că în oraș locuiau două persoane ce aveau funcții în administrarea județului, ceea ce ne ajută să ne conturăm o imagine a Piteștilor în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Pe lângă informațiile legate de înfățișarea orașului, călătorul relatează aspecte referitoare la obiceiurile pe care le aveau locuitorii, precum așezarea la porțile caselor a două crenguțe de fag cu ocazia prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru a avea parte de belșug în anul respectiv, dar și detalii cu privire la vinurile din zonă, pe care a avut ocazia să le guste.
În anul 1782, medicul și secretarul domnitorului Alexandru Ipsilanti, Stephan Ignaz Raicevich, a călătorit în Pitești, menționând în relatările sale faptul că acesta era un târg mare situat lângă râul Argeș, având o poziție plăcută de unde se putea admira o priveliște încântătoare constituită din dealurile pe care se cultiva vița de vie, dar și căsuțele specifice mediului rural.
O altă persoană notabilă, ce amintește în scrierile sale orașul Pitești, este Karl Dominik Redange von Titelsberg, căpitan în armata austriacă ce a fost nevoit să realizeze un raport către împăratul Iosif al II-lea, în care să precizeze modul în care se prezentau țărmurile Dunării din punct de vedere al magazinelor militare și al organizării cetăților, ajungând să examineze brațul Chilia și malul Mării Negre. După ce a terminat activitatea pe care o avea de îndeplinit, în drumul de întoarcere spre Viena, a trecut prin Țara Românească precizând că în data de 10 iulie 1783 a trecut râul Târgului, observând Piteștii pe care l-a catalogat drept un orășel, dar și regiunea în care acesta era situat.
Lady Elisabeth Craven, soția margrafului de Anspach, a fost o scriitoare de opere de teatru ce a întreprins călătorii în mai multe orașe din Europa inclusiv în Constantinopol, unde a participat la ceremonia de învestitură a lui Nicolae Mavrogheni ca domnitor al Țării Românești. În urma acestui eveniment a hotărât să viziteze zona nord dunăreană în anul 1786, trecând în drumul său și prin Pitești, fiind impresionată de peisajele pitorești.
Joseph-Gabriel Monnier s-a născut în Franța și a fost de profesie inginer, făcând parte din echipa instructorilor militari solicitată de Imperiul Otoman, ce avea drept ocupație inspectarea fortificațiilor, iar după o perioadă de doi ani de locuit în Turcia, a decis să plece câteva zile în Franța, trecând în drumul său spre destinație și prin Țara Românească. În notele sale de călătorie, precizează faptul că a înnoptat în seara de 15 septembrie 1786 în Pitești, la un grec originar din Insula Naxos ce îndeplinea funcția de ispravnic, dar și că în acest loc exista o stație de poștă.
Wenzel Von Brognard, diplomat austriac ce a avut în atribuțiile sale acumularea de informații despre zonele din Europa aflate sub controlul otomanilor, a ajuns în anul 1786 în Țara Românească, consemnând în relatările sale aspecte despre drumurile pe care a călătorit, precizând faptul că drumul de la București către Pitești este unul noroios având un relief cu multe dealuri, iar cel ce face legătura între Pitești și Curtea de Argeș este dificil de parcurs, fiind unul muntos, motiv pentru care, în continuarea călătoriei spre satul Câineni, trăsura în care se afla a fost avariată, toate roțile rupându-se pe rând.
O altă personalitate marcantă ale cărei scrieri constituie o sursă semnificativă pentru istoria orașului a fost William Hunter, călător englez ce a oferit informații despre peisajul în care se afla orașul în anul 1792, dar și despre ospitalitatea localnicilor, acesta fiind servit cu dulciuri și cafea, iar în momentul în care a părăsit locuința, servitorul ispravnicului care l-a găzduit, l-a condus la trăsură oferindu-i pâine și caș pe care să le poată servi pe drum. Acesta a fost impresionat de generozitatea de care gazda a dat dovadă, acceptând darurile oferite.
Medicul John Sibthorp, profesor la catedra de botanică din cadrul Universității din Oxford, a acceptat să-l însoțească pe Sir Robert Liston, ce fusese numit ambasadorul Angliei la Constantinopol, această propunere fiindu-i adresată deoarece ambasadorul se temea de epidemiile ce apăreau în Orient, iar John Sibthorp deținea numeroase cunoștințe cu privire la sfera medicinei. În drumul lor spre Imperiul Otoman au trecut prin Țara Românească, medicul menționând în notițele sale că au poposit în Pitești în data de 1 mai 1794, unde au fost întâmpinați de autorități ce le-au oferit o cină deosebită la care au servit melci și salată. Acesta a precizat în relatările sale detalii referitoare la ospitalitatea autorităților, fiind impresionat de modul în care au fost primiți în locuință și de atenția ce le-a fost acordată.
John Sibthorp nu a fost singura persoană ce l-a însoțit pe ambasador, din alaiul său făcând parte și teologul James Dallaway. Acesta a menționat în jurnalul său de călătorie, felul în care a fost tratat în Pitești, afirmând faptul că membrii suitei au fost primiți într-o locuință unde le-au fost oferite numeroase feluri de mâncare, că au dormit pe covoare ce erau așezate pe o platformă înaltă și că au fost treziți destul de devreme când suna toaca, asemănând acest sunet cu cel prin care grecii sunt invitați la rugăciune.
Studentul la Cambridge, John B.S Morritt prieten al scriitorului Walter Scott, a plecat în anul 1794 într-o călătorie la Constantinopol, trecând în drumul său și prin Pitești, relatând în notele sale de călătorie informații referitoare la nivelul de cultură al autorităților, ispravnicul orașului având cunoștințe de limba franceză și comportându-se într-un mod politicos, dar și detalii cu privire la prăvăliile deținute de greci, arătând implicarea străinilor în activitățile comerciale desfășurate în acest loc.
O altă personalitate ce a călătorit în Pitești este teologul sas Friedrich Murhard ce a ajuns în acest oraș în anul 1799, relatând informații despre preocupările economice, precum faptul că bazarul existent este cu adevărat un târg ce se desfășoară în mod continuu, persoanele ce au un rol semnificativ în această activitate fiind vânzătorii ce își aduc în acest loc marfa.
Scrierile călătorilor străini au reprezentat surse prețioase pentru istoria orașului, prin intermediul acestora, putând creiona imaginea Piteștilor, descoperind elementele arhitecturale, dar și obiceiurile locuitorilor. Impresiile de călătorie conțin informații însemnate prin intermediul cărora putem constata nivelul de evoluție pe care orașul îl deținea în momentul în care aceste personalități se regăseau în Pitești.