Ziua de 7 decembrie 1941 n-a mai fost una fericită în arhipelagul din mijlocul Oceanului Pacific deoarece aparate de zbor decolate de pe şase portavioane au lovit instalaţiile militare americane şi astfel s-a scris cu bombe şi gloanţe declaraţia de război a Japoniei împotriva SUA. A fost un adevărat dezastru militar la o primă vedere şi imediat a început vânătoarea de vinovaţi. Comandanţii din regiune au fost etichetaţi drept responsabili pentru pierderile umane şi materiale, dar acuzaţiile au fost îndreptate şi împotriva Washington-ului, amiralii trimiţând prea puţine resurse pe insula Oahu. Chiar preşedintele ar fi dus o astfel de politică în favoarea aliatului britanic. Oare care să fie adevărul?

Au fost publicate în sursele americane inventarele cu ceea ce era repartizat poziţiei strategice din insulele vulcanice şi datele sunt uimitoare. Se aflau pe piste 12 bombardiere grele de tip B-17, avioanele cu patru motoare fiind capabile să atace ţinte aflate la 800 km. Lipsite de încărcătura ofensivă şi dotate cu rezervoare suplimentare, avioanele deveneau perfecte instrumente de cercetare. Nu exista ceva asemănător în toată Japonia, dar SUA dispunea de 12 într-o singură insulă. Interesant este de spus că Italia şi Germania nu asamblau ceva apropiat de Fortăreaţa zburătoare. Era şi normal din moment ce combustibilul nu prea se găsea în ţările Axei. Un prototip de B-24 era adus în secret pentru misiuni de recunoaştere şi era mai impresionant decât B-17.

Forţa de atac împotriva portavioanelor nipone putea să fie formată din 33 de bombardiere B-18, mereu catalogate drept depăşite. Totuşi, aveau capacitatea să lovească ţintele plutitoare dincolo de raza de acţiune a aparatelor asiatice. Efectivele erau completate pentru distanţe mai mici cu 13 Douglas A-20 şi 31 de bombardiere în picaj.

Apărarea insulei cu baza navală era efectuată de 108 avioane P-40 Warhawk, net superioare celor nipone prin armamentul de bord, viteză şi putere de încasare. Se adăugau alte 11 din performantul model F4F-3Wildcat.

Recunoaşterea îndepărtată putea fi efectuată cu ajutorul hidroavioanelor PBY din diferite variante, 71 de exemplare existând în dotarea forţelor americane. Se adăugau alte două ce erau repartizate aliaţilor olandezi.

Insula Oahu era cel mai apărat teritoriu de pe Terra dacă se ţine cont de suprafaţă şi de numărul de avioane. Dacă se adaugă unităţile flotei, acestea depăşeau navele principale ale Germaniei şi Italiei luate împreună. Numai întreaga marină imperială niponă mai putea fi luată în calcul. N-a existat lipsă de pregătire, ci a fost o suprapregătire de război.