Anul 1989. Lagărul comunist a început să se destrame cu o viteză uimitoare şi în 1991 s-a produs cea mai mare fericire din istorie: desfiinţarea Uniunii Sovietice, păstrătoarea valorilor staliniste de cucerire a întregii lumi pentru a fi un singur lagăr roşu. Lagărul capitalist a fost luat prin surprindere de aceste transformări, dar liderii politici şi cei din domeniul afacerilor au considerat că este o oportunitate deosebită de pătrundere pe nişte pieţe avide de produse de calitate. În plus, Kremlinul părea prietenos şi deschis spre o colaborare tehnologică la scară mare şi a apărut imaginea unui adevărat El Dorado. Firmele europene şi americane au început să investească şi au adus tehnologii noi în fostele centre sovietice de producţie, ceea ce a dus la o creştere a cifrei de afaceri pentru ambele părţi. Dezvoltarea economică a fost vizibilă prin apariţia oligarhilor ce etalează o opulenţă demnă de epoca ţarilor.

Războiul din Ucraina a demonstrat că la Kremlin nu s-a schimbat gândirea politică niciodată şi s-a mers doar pe principiile lansate de Stalin în perioada interbelică. Acesta a început o industrializare forţată şi a cumpărat fabrici întregi din SUA. Se importa orice tehnologie utilă planurilor comuniste de dezvoltare a industriei grele şi liderul de la Kremlin a fost cel mai îndrăgit om de afaceri. Nu era zgârcit când dorea ceva şi comanda în cantităţi mari. Nici birocraţie nu exista, decizia luată sub tainicele bolţi ale Kremlinului venind cu viteza glonţului. Firma Ford era un partener absolut normal pentru cel ce promitea nimicirea proprietăţii private. SUA vedea în Stalin un partener interesant în politica mondială şi astfel au ajuns reprezentanţii drepturilor omului să colaboreze cu făuritorul lagărului universal.

Războiul mondial a distrus o mare parte din fabricile interbelice şi nici nivelul tehnic nu mai era avansat, chiar dacă au fost aduse utilaje jefuite din Europa strivită în şenile. Urmaşii lui Iosif Stalin au început să dea dovezi de prietenie Occidentului şi au devenit din nou parteneri de afaceri. A fost luată o întreagă uzină de autoturisme în Uniunea Sovietică şi modelul a fost copiat de conducerea de la Bucureşti pentru Uzina Dacia. Idila a continuat chiar dacă erau luptele din Vietnam. Invazia din Afghanistan din 1979 a dus la o nouă izolare a colosului roşu şi nivelul tehnologic a scăzut rapid. Birocraţia de partid a încercat să găsească soluţii prin încurajarea învăţământului tehnic şi a cercetării ştiinţifice, dar uniunea devenea un fel de muzeu imens în aer liber. Investiţiile erau făcute haotic şi satisfăceau poftele nomenclaturii de partid, coruptă până-n măduva oaselor. Nu exista nici cel mai mic interes pentru dezvoltarea unui imperiu agresiv, ci erau satisfăcute interesele mafiilor locale, mereu interesate să fie pe plac celor de la centru pentru fonduri şi avansări.

Mihail Gorbaciov a venit în anul 1985 la putere şi părea un om nou, rafinat, în raport cu politrucii anteriori. A început aparent o politică de prietenie şi a fost de acord cu retragerea trupelor din Afghanistan. Era o cale de a dezvolta economia şi aceeaşi linie a fost menţinută de Boris Elţîn după evenimentele din 1991. Amabilitatea relativă a fost menţinută şi dacă mai erau unele mici războaie prin Cecenia şi prin Georgia. Nici şantajul cu tăierea gazelor naturale în perioade de iarnă nu era luat în seamă. Afacerile mergeau pentru ambele părţi.

Povestea de dragoste s-a terminat în februarie 2022 când tancurile din era sovietică au început să pună în practică vechile idei staliniste despre denazificare şi despre respingerea valorilor lumii libere. Planul Kremlinului a fost centrat în jurul ideii că nu se poate renunţa la afaceri mari şi deci economia va merge în continuare şi va asigura finanţarea armatei de tip comunist. Occidentalii au sesizat însă că au revenit politicile de ură supremă şi centrele de producţie au început să fie închise unul câte unul. Fluxurile de mărfuri şi bani au început să fie dirijate spre alte pieţe, chiar dacă trebuie să fi fost o mare tristeţe la nivelul unor manageri ce sunt în stare să-şi vândă sufletul pentru un munte de arginţi. Rusia este condamnată acum să rămână în urmă pentru că nu mai este pe piaţa concurenţială şi tehnologiile din februarie 2022 sunt deja depăşite, sunt pură istorie. Federaţia Rusă este un nou muzeu în aer liber în care se dezvoltă munţi de arme de toate tipurile, dar acestea nu ţin de foame şi nici nu cresc nivelul de trai. O să fie o perioadă de îndoctrinare masivă, dar prăbuşirea economică o să continue aşa cum a fost şi în trecut. Este absolut normal din moment ce vasta republică este condusă de birocraţi ce n-au interes să gândească. Etatismul nu poate să aducă decât rămânere în urmă, acoperită o vreme prin activitatea unor oameni capabili şi entuziaşti. Aceştia sunt însă prea puţini şi cangrena sărăciei se va extinde.

Occidentul a dus o politică absolut eronată de colaborare cu un centru de putere ce a dorit întotdeauna distrugerea vecinilor şi transformarea cel puţin în state vasale. Existenţa Uniunii Europene şi a N.A.T.O. n-a fost niciodată pe gustul Kremlinului şi trebuia făcut totul pentru slăbirea acestor organisme politice şi militare. Se pare că nu s-a înţeles prea mult din istorie şi că un camion modern este un perfect instrument militar în calitate de transportor de trupe şi muniţii. În plus, poate să tracteze piese de artilerie sau să fie ideal pentru montarea de instalaţii de lansare a rachetelor. Asigurarea mobilităţii trupelor este fundamentală în conflictele moderne. Chiar un produs depăşit poate să fie deosebit de interesant pentru industria militară şi se ştie că MiG-15 a pus serioase probleme în Coreea după ce Marea Britanie a oferit motoare cu reacţie. Se spune că însuşi Stalin a fost surprins de această uimitoare eroare a autorităţilor de Londra, cele care au considerat că sistemul de propulsie nu este suficient de puternic şi de performant.

Uniunea Europeană şi firmele ce se află în spaţiul european democratic trebuie să aibă lideri care să înţeleagă pentru totdeauna că fantezia globalizării şi a bunelor intenţii din partea partenerilor din cadrul marilor puteri sunt vorbe goale şi vechile idei bântuie prin creierele celor ce nu gândesc.