Se spune că societatea contemporană a evoluat şi că a ajuns la un înalt nivel intelectual prin dezvoltarea învăţământului, mai ales a celui din lumea occidentală, cel mai informatizat şi mai tehnologizat. Există un adevărat cult al rolului şcolii în progresul comunităţilor. Democraţia este prezentată ca un model suprem de evoluţie politică pentru a asigura fericirea oamenilor, dar puţini sunt specialiştii care intră în creierul indivizilor din întreaga lume pentru a înţelege ce forţe zac în neuronii protejaţi de cutia cerebrală. În realitate, adâncurile oceanului de oameni sunt bântuite de curenţi orizontali şi verticali ce nu ţin cont de sistemele de educaţie, lumea politică şi de frontierele actuale. Nu există dragoste faţă de aproape şi pasiune pentru ideea de fericire şi prosperitate cinstită. Creierele sunt contaminate astăzi prin propagandă constantă, dusă cu cele mai moderne computere, cu idei religioase ce susţin că promovează unicul drum spre mântuire. Cercuri de interese şi de putere doresc în mod permanent transformarea oamenilor în sclavi religioşi, care să fie exploataţi economic şi, la nevoie, să fie transformaţi în luptători fanatici. Credincioşii sunt cea mai bună materie pentru formarea de detaşamente de asalt împotriva vecinilor de altă ideologie. Cele mai absurde teorii pot prinde viaţă în capul oamenilor şi nu contează câtă şcoală are persoana conducătoare sau adeptul fanatic. Capacitatea intelectuală nu are nici cea mai mică importanţă în religie şi talibanismul nu este ceva specific Afganistanului, ci este ceva ce se regăseşte la nivel planetar. O religie absurdă poate să măture o civilizaţie, Roma este un exemplu cunoscut, şi să aducă un primitivism absolut pentru veacuri sau milenii. Adepţii creştinismului au distrus ştiinţa antică şi numai câteva oaze au mai supravieţuit prin mănăstiri pierdute în pustiuri şi care nu aveau impact asupra evoluţiei comunităţilor. Lumina cărţii a fost stinsă pentru un mileniu. Învăţaţii arabi au folosit o vreme cunoştinţele antice, dar comunităţile preferau fanatismul unor conducători ce se credeau inteligenţi şi influenţaţi de forţe spirituale superioare.

Religiile moderne au fost numite ideologii politice şi au fost impuse prin teroare şi propagandă, dar manifestau aceeaşi ură împotriva gândirii superioare, ştiinţifice. Un asasin comunist din România a mărturisit că avea drept misiune lichidarea celor cu studii în Franţa şi a reuşit să stârpească cel puţin o sută de personalităţi. Aşa se explică faptul că acum ţara este condusă de cei ce au doar o diplomă.

Ideologiile politice au început să bată în retragere, dar se dezvoltă lent mişcările religioase extremiste de toate nuanţele şi viitorul nu sună bine pentru popoare întregi. Politicienii susţin că popoarele gândesc şi au dreptul să aleagă numai ceea ce este bun din ideile oferite în timpul campaniilor electorale şi în timpul dezbaterilor savante pe orice temă. În realitate, oamenii sunt pur şi simplu dezgustaţi de acest spectacol definit drept de prost gust şi sunt gata să se supună celei mai crude dictaturi ce dă impresia de forţă şi hotărâre. Democraţiile pot fi măturate rapid de pe scena istoriei, ceea ce s-a văzut în anul 2021 în cazul Afganistanului.

Nici cele mai puternice arme nu rezistă forţei ideilor fanatice. Imperiul ţarist s-a prăbuşit pentru că liderii comunişti au avut suficiente trupe înarmate, dar succesul le-a fost asigurat de pasivismul maselor, cele care ştiau că orice conducere nu le aduce ceva bun, ci doar sunt bune să plătească pentru fanteziile celor din capitală. Era o indiferenţă de care s-au izbit chiar comuniştii după ce şi-au epuizat ideile care cât de cât stârneau simpatia maselor populare. Se poate ca poveştile despre preluarea puterii de către cei ce se declarau comunişti sau bolşevici să nu mai fie astăzi interesante. Au fost cândva în trecut, pe la 1917. Povestea s-a repetat însă în multe alte cazuri, forţa ideilor lovind ca un torent ce vine de pe versant împreună cu trunchiuri de arbori şi cu bolovani. Persia de odinioară părea o ţară din O mie şi una de nopţi. Şahul avea un stil deosebit de fastuos şi armata dispunea de armament sofisticat de origine americană. Tot ce era mai bun pe piaţă putea să fie cumpărat pentru dotarea trupelor. A venit Revoluţia islamică şi castelul ce fusese ridicat pe baza unor idei occidentale s-a prăbuşit de parcă nici n-ar fi fost.

Masele nu gândesc şi trebuie să fie supuse unor cercuri de conducători ce ştiu să profite de zisele religii. Nici urmă de credinţă! Doar poftă de bogăţie, lux şi trai bun pentru cei ce deţin adevărata credinţă. Din păcate, teoriile psihologului Gustave Le Bon se confirmă întotdeauna, dar acesta nu prea este studiat din motive politice şi religioase. Adevărul nu este plăcut de către omul contemporan şi cei de la putere n-au vreun interes să-l lase să gândească.

Adevărul este că omul contemporan a rămas la acelaşi nivel de dezvoltare atins în Antichitate şi chiar în Preistorie. Fiecare individ şi fiecare comunitate crede că zeul la care ţine este superior celui al vecinilor, chiar dacă teoretic este acelaşi. Zeus din Atena era mai important decât cel din Sparta sau Teba. Astăzi se crede că există religii monoteiste, dar nu este adevărat. Programul introdus în creier timp de generaţii a stabilit că este bine să rămână această teorie şi fiecare popor sau chiar micile comunităţi cred că sunt pe calea cea dreaptă spre mântuire. Nu există soluţie de mijloc în gândirea maselor şi aşa vor rămâne. Mulţimile urăsc libertatea individuală, mai ales dacă persoanele independente sunt superioare intelectual. Masele sunt cel mai cumplit dictator.