Se spune în lumea economiștilor că sistemul capitalist este bântuit periodic de scăderi drastice ale cifrei de afaceri, ceea ce generează falimente, șomaj și scăderea nivelului de trai. Oamenii politici și capitaliștii încearcă să se opună valului ucigător, dar nu reușesc și marasmul economic se întinde pe ani. Așa s-a întâmplat începând din anul 1929 și Marea Criză Economică de supraproducție a avut efecte grave, soldate în final cu un nou conflict mondial. Oare să fie adevărat ce spun specialiștii sau mereu se escamotează adevărul? Este greu să spui că politicienii și oamenii de afaceri respectabili au făcut totul pentru creșterea propriei prosperități în anii de criză și are loc o prostire în față a publicului. Cea mai frumoasă spălare a creierului se obține prin repetiție cu termeni ce spun situația reală a lumii, dar sunt strecurați și cuvinte ce orientează gândirea în sensul dorit de specialiștii în manipulare. De exemplu, doar induce ideea că economia a produs puțin și nevandabil.

Elitele conducătoare mai făceau ceva atunci când nu erau văzute de popoare: investeau în armament. Se spune că recesiunea a plecat din New York și s-a întins în toată lumea, dar SUA a investit în anul 1930 suma de 17.460.000.000 franci francezi aur în tehnică de luptă, normal, pentru apărarea națională. Suma comunicată oficial era echivalentă cu ceva peste 1.029 tone de aur fin. Marea Britanie era însă în fruntea cursei cu peste 19,6 miliarde de franci francezi aur alocați în special marinei de război. Uniunea Sovietică, oficial un bastion al păcii, era pe podium cu 16,8 miliarde. Acestea sunt datele comunicate de trei state pentru un singur an și se vede că sunt sume imense îngropate în arme. România interbelică n-a avut niciodată un stoc de aur mai mare de 140 de tone pentru a garanta valoarea monedei naționale. Fenomenul înarmării a continuat și s-a intensificat în toată decada 1929 – 1939. Au fost ridicat și multe fabrici care erau trecute la capitolul investiții civile, dar un combinat metalurgic precum Magnitogorsk producea oțel pentru nevoile armatei. Erau și întreprinderi trecute la capitolul asamblării de tractoare sau locomotive, dar erau utilate și pentru fabricarea de tancuri.

Atunci când scade nivelul de trai și apare criza înseamnă că există incompetență administrativă și economică, totul dublat de cheltuieli cu înarmarea. Politicienii au multe păcate și este interesant că noile generații iau aceleași măsuri.