Popoarele au ajuns să aibă lideri pentru a le dirija destinele prin luarea unor decizii corecte privind progresul economic şi apărarea în faţa vrăşmaşilor. Se ştie că masele nu gândesc, sunt ca o turmă, şi trebuia să fie un centru de putere unde să interpreteze corect informaţiile primite o mână de oameni instruiţi şi pricepuţi. Acest sistem este însă o armă cu două tăişuri deoarece cei ce ajung în vârful piramidei sociale vor cu orice preţ să se menţină în viaţa de huzur şi fac totul pentru păstrarea autorităţii în timpul vieţii şi după moarte.

Poporul slav zis rus a fost convins că este ortodox şi că are o misiune să alunge duşmanii ce sunt un fel de diavoli şi astfel steagurile cu cruci au tot fost împinse cât mai departe de centrul de putere numit Moscova şi apoi de Sankt Petersburg. Munţi de bărbaţi în plină tinereţe au ajuns sub glie sau au rămas mutilaţi pe viaţă de armele străine, dar acestea erau simple detalii. Noi valuri de recruţi erau ridicate precum dinţii rechinului pentru a înainta adânc în Europa Centrală sau să ajungă la Constantinopol şi la o mare caldă. Alte coloane au fost trimise spre sud pentru cucerirea lumii musulmane din Asia Centrală şi mai departe spre Iran şi Afganistan. N-a fost uitat nici Extremul Orient şi Marea Galbenă a devenit o ţintă pentru generalii ruşi. Pământul era deja cam mic pentru cei ce visau la cea mai vastă stăpânire.

Lecţia sângeroasă din confruntarea cu Japonia n-a însemnat ceva pentru ţar şi anturajul acestuia şi în 1914 a urmat implicarea în ceea ce avea să devină Primul Război Mondial. Se dorea ajungerea la Istanbul, dar dezastrele militare au generat o criză politică soldată cu destrămarea imperiului celor ce promovau religia monoteistă şi iluziile privind stăpânirea unei alte Rome. Rusia a ieşit din conflict după ce a suferit cele mai mari pierderi umane, dar acest detaliu nu prea conta în ochii generalilor.

Evenimentele din 1917 s-au încheiat cu obţinerea puterii de către comunişti, bolşevici, cei ce promiteau o lume mai bună pentru cei asupriţi şi umiliţi. Vorbe pentru naivi! A urmat un sângeros conflict civil şi gloanţele roşilor au însângerat aproape întregul stat ţarist. Jertfele erau presupus utile pentru a respinge duşmanii noului univers în care urma să curgă numai lapte şi miere. Popoarele zise sovietice la un moment dat au îndurat cu veşnica speranţă ca o să fie mai bine. N-au bănuit că sunt doar o simplă carne de tun pentru o fantezie şi mai cumplită: cucerirea întregii planete în numele comunismului şi într-un timp scurt. Iosif Stalin a scris negru pe alb această idee de revoluţie mondială în ianuarie 1924 şi pregătirile pentru următorul conflict de amploare au fost accelerate.

Oamenii sunt încântaţi astăzi că pe vremuri erau ridicate fabrici impresionante pentru a avea locuri de muncă şi astfel urma să crească nivelul de trai. Sfântă naivitate! Uzinele au fost concepute să producă materii prime pentru industria militară şi doar o mică parte din resursele strânse de oamenii muncii de la oraşe şi sate mergea pentru necesităţile acestora. Revoluţia mondială a început în mod evident la 17 septembrie 1939 când a fost atacată Polonia în strânsă alianţă cu trupele naziste. A fost o fructuoasă colaborare pe toate planurile, mai ales că apoi au fost ocupate aproape fără sânge vărsat Letonia, Lituania, Estonia, Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Calculele lui Stalin au fost perfecte, dar a apărut o mică problemă: Finlanda. Statul nordic a fost condamnat de Moscova la dispariţie, dar la 30 noiembrie 1939 a început o invazie în care s-a ales praful de trupele sovietice. Nici astăzi nu se ştie exact câte victime au fost, documentele secrete păstrând taina unui dezastru îngrozitor, rezistenţa înverşunată a finlandezilor fiind copleşită numai în urma unei masive concentrări de artilerie, tancuri şi avioane pentru a deschide calea infanteriei.

Anul 1941 a fost marcat de celebrul atac german început la 22 iunie şi s-a spus că forţele sovietice au fost luate prin surprindere de pricepuţii comandanţi germani, cei ce aveau o deosebită experienţă de război. A fost absolut normal apoi ca tancurile germane să ajungă până la periferiile Moscovei şi ale Leningradului. S-a dat vina pe Stalin că n-a pregătit Armata Roşie prin instruire şi dotare, dar chiar dictatorul de la Kremlin a recunoscut, destul de discret totuşi, că a avut alte planuri. Istoricii din fostul spaţiu comunist s-au înverşunat să demonstreze că trupele bolşevice au fost puţine şi prost dotate. Au consumat munţi de hârtie şi lacuri de cerneală pentru a convinge mulţimile de cititori că Uniunea Sovietică a fost o ţară paşnică, mişelesc atacată de către oamenii lui Hitler. Cum statul era singurul plătitor al intelectualilor şi unicul deţinător al hârtiei tipografice, era normal să se joace după cum se cânta la Kremlin. Iosif Stalin n-a fost de acord cu fanaticii adepţi ce-i murdăreau practic activitatea de dinainte de 22 iunie 1941 şi chiar puteau să genereze nişte acuzaţii grave privind o adevărată trădare prin subminarea apărării bastionului comunist, ceea ce s-a întâmplat în mod deşănţat după moartea liderului roşu. Totuşi, prietenul Winston Churchill era informat în anul 1941 că Armata Roşie a fost obligată să înfrunte trupele invadatoare în regiunile de frontieră şi alta ar fi fost situaţia dacă luptele s-ar fi dat mai spate, poate chiar pe celebra linie fortificată ce-i purta numele. Oare cine putea să-l oblige pe Stalin să accepte lupta în regiunile de frontieră? Nu exista om în spaţiul sovietic care să îndrăznească să-l contrazică şi fiecare unitate militară era supravegheată de un politruc ce avea ultimul cuvânt în orice decizie. Liderul de la Kremlin n-a uitat povestea din prima conflagraţie mondială în care trupele şi-au permis să ducă anumite activităţi definite drept revoluţionare. Au adus victoria bolşevicilor, dar Stalin avea nevoie de o armată ca un mecanism perfect funcţional până unde avea nevoie să împingă steagurile roşii. Nu exista personaj în ierarhia comunistă care să pună la îndoială marile planuri întocmite la Moscova şi deci pe plan intern nu putea să fi fost cineva care să fi împins o divizie de tancuri chiar pe frontieră şi care a pierdut combustibil şi muniţii din primele salve ale artileriei germane. Ascunsă în păduri la măcar zece kilometri de bornele de hotar, marea unitate de tancuri de la sud de Brest ar fi provocat surprize neplăcute infanteriştilor germani. Aceeaşi ar fi fost situaţia şi în cazul aerodromurilor militare unde erau înghesuite mase de avioane de luptă.

Iosif Stalin a pregătit în iunie 1941 cucerirea Europei în pur stil comunist şi lagărele de concentrare ar fi înflorit peste tot, chiar cele naziste fiind foarte utile pentru că deja erau construite. Există astăzi o ură puternică contra nazismului şi este motivată prin atrocităţile comise împotriva poporului sovietic. Oare putea să fie Stalin deranjat de crimele naziste? Nici pe departe! Poliţia politică sovietică comisese crime în masă ce nu puteau fi egalate de cele germane şi numai masacrul de la Katyn este o ilustrare a ocupaţiei celor conduşi cu mână de fier de către Beria. Adolf Hitler a dat o lovitură de moarte marelui plan comunist de cucerire a întregii planete şi aşa ceva nu poate fi iertat vreodată. Armata Roşie a mai reuşit să nenorocească alte popoare în 1945 sub denumirea de eliberarea de sub jugul hitlerist, dar nu era toată Europa şi, în plus, a apărut armata americană ce nu putea fi uşor înfrântă.

Centrul de putere de la Moscova a rămas ancorat în ideea de Uniune Sovietică şi a început la 24 februarie 2022 asaltul asupra Ucrainei, ceea ce ar fi trebuit să fie un fel de Blitzkrieg. Calculele erau absolut simple. Armata ucraineană nu se comportase bine în Crimeea şi nu părea un pericol. Erau mulţi locuitori apropiaţi de lagărul rus prin originea etnică şi prin religie. Oraşul Kiev era aproape de frontieră şi ocuparea capitalei ar fi adus numirea unei conduceri supuse Kremlinului şi totul ar fi fost ideal. Ar mai fi fost capturată o masă de sclavi care să muncească în fostele capacităţi de producţie din era sovietică pentru a creşte producţia de armament şi pentru a relua ideile lui Stalin privind cucerirea planetei. Nu se face nimic pentru popor!

Rezistenţa ucraineană a dat peste cap toate calculele privind operaţiunea militară specială şi acum este un război în toată regula şi de mare amploare prin resursele folosite. Nu contează pierderile în oameni şi materiale, doar ideea măreaţă trebuie adusă la îndeplinire pentru slava statului. Oare la ce serveşte maselor din Rusia această zisă slavă din moment ce nivelul de trai nu este unul ridicat? Detalii! Locuitori ruşi trebuie să trăiască pentru a munci până la moarte pentru îndeplinirea fanteziilor celor de la putere. Sunt condamnaţi în totalitate şi pe vecie. Oricine ajunge la Kremlin ajunge dominat de aceleaşi fantezii bolnave.