Politicienii occidentali au încercat să dezvolte un organism economic și politic care să ducă la o apropiere a popoarelor europene pentru a nu se mai ajunge la un război devastator. Experiența celor două confruntări militare ce șocaseră societatea prin faptul că au fost nimicite orașele ce erau centre de cultură a fost suficientă pentru a servi drept lecție celor ce se considerau elita intelectuală din societate. Începuturile acestei alianțe a fost unul dificil și s-a început cu trecerea peste problemele economice provocate de industriile cărbunelui și oțelului, cele ce erau hrana războiului. S-a ajuns în prezent la o uniune politică prin care sunt concentrate forțele a 27 de state de pe bătrânul continent și a apărut o entitate ce poate să fie luată drept model pentru realizările în multe domenii.

Un imens aparat birocratic a fost dezvoltat pentru a face față sarcinilor mereu mai numeroase și funcționarii strânși din toate țările în centrele de conducere vin cu interpretările și fanteziile personale, fiecare dorind să se impună pentru a avansa spre cele mai înalte și renumite funcții. Se face totul pentru această ascensiune socială, chiar dacă oficial oamenii sunt democrați și nu au patimile din lumea totalitară sau dictatorială.

O idee promovată obsesiv de la Bruxelles a fost cea privind limitarea poluării prin eliminarea treptată și cât mai rapidă a motoarelor termice. Măsurile birocratice impuse producătorilor au fost benefice și au fost o cale pentru progrese în construirea grupurilor energetice propulsoare și pentru trecerea la cele care utilizau energia electrică. Motorul diesel a fost considerat marele dușman al sănătății populației prin faptul că aruncă în atmosferă multe particule incomplet arse și acestea pot genera boli pulmonare până la temutul cancer pulmonar cu evoluție rapidă și imposibil de tratat. Partea interesantă este că ecologiștii recomandau trecerea la automobilele electrice, definite drept prietenoase cu mediul, nepoluante. Totuși, exista o problemă: termocentralele pe cărbune. O termocentrală cu o putere instalată de 2.000 MW putea să ardă până la 25 milioane de tone de lignit pe an pentru a atinge capacitatea maximă. Acestea infestau atmosfera cu cenușă, dioxid de carbon, dioxid de sulf sau metale grele și stăteau la baza ploilor acide ce distrugeau pădurile, plămânii planetei. A fost normal să se ducă o politică de nimicire a instalațiilor pe combustibil solid și să fie acceptate numai cele pe gaze naturale. Coșurile de fum au fost puse treptat la pământ cu încărcături de explozibil și s-a trecut la ecologizarea regiunilor. Ideea era frumoasă și aparent logică, bazată pe studii științifice solide. Reprezentanții Uniunii Europene au demonstrat însă că gândesc puțin sau chiar nu pot emite judecăți de valoare. Termocentralele sunt instalații de forță ce produc energie electrică în mod permanent și nu depind de capriciile factorilor de mediu. Nu contează că nu mai bate vântul sau nu mai este lumină puternică de la astrul zilei. Erau amplasate în sistemul energetic astfel încât să prevină o cădere de tensiune care să afecteze economia și aparatele electrocasnice ale locuitorilor. Curentul electric antropic este ceva produs artificial și care are legi complicate în raport cu combustibilii pentru motoarele clasice. În plus, nu se poate stoca pentru necesitățile unei țări. Centrala termică era cea care livra permanent fluxul de electroni pentru întreținerea civilizației contemporane. Ecologiștii, fanatici ai unei idei, au venit cu lupta împotriva poluării, dar nu s-au gândit la consecințe. Este interesant că se face recomandarea să se treacă pe această formă de energie, dar nu s-a spus și de unde se va face rost de marile cantități de kilowați-oră. O singură formă de energie s-ar putea să genereze probleme prin funcționarea sistemului de producție și distribuție la limitele de performanță.

O ură profundă a fost orientată și împotriva centralelor nucleare, mai ales după dezastrele de la Cernobîl și Fukushima. Radiațiile nu se văd, dar pot avea efecte devastatoare. Orice măsură împotriva reactoarelor poate să fie corectă și utilă. Problema este că astfel de surse de putere pot funcționa constant timp îndelungat și orice închidere duce la apariția unui punct slab în sistem și acesta favorizează apariția temutei pene de curent.

Și a venit ziua de 24 februarie 2022. A început undeva departe o operațiune militară specială din ordinul venit de la Kremlin. Știrea era senzațională și a adus audiență televiziunilor, dar nu mulți europeni au sesizat că acum sunt la mâna Rusiei. Europa a devenit verde pentru că importa mari cantități de gaz natural și de petrol în locul cărbunelui. Este interesant de observat că liderii europeni au dat dovadă de o naivitate împinsă până aproape de prostie când au inițiat astfel de politici. Moscova a făcut multe jocuri prin intermediul companiei gigantice Gazprom și cu ajutorul conducătorilor din Ucraina, Kievul fiind mult timp un instrument util în șantajul energetic.

Nici hidrocentralele nu mai erau interesante pentru politicienii ce știu totul pentru că diferite specii de viețuitoare din apele curgătoare erau afectate de ridicarea imenselor baraje. Lacurile de acumulare se pot umple de vegetație acvatică și aceasta se poate descompune producând gaze cu efect de seră. Ecologiștii au luat măsuri și multe proiecte au fost înghețate definitiv, chiar dacă ar putea să genereze imense cantități de energie. Hidrocentralele pot fi utile prin faptul că au o durată zilnică de funcționare de șase ore, această medie depinzând de necesități și de cât de ploios este anul. Marile lacuri de acumulare permit o activitate intensă a turbinelor, dar nu se poate conta pe atingerea unei capacități maxime pe toată durata anului.

Sistemul energetic are nevoie de o putere permanentă și cât mai stabilă. Adevărul gol-goluț este că două mari puteri militare agresive s-au pregătit de decenii pentru anumite operațiuni speciale și totul a fost plănuit cu grijă pentru confruntări de amploare. Rusia a construit centrale electrice de toate tipurile și n-a contat sursa de energie. Conducătorii Chinei au fost și mai obsedați de deținerea puterii energetice și au fost construite hidrocentrale pe toate cursurile de apă cu un potențial deosebit. Poluarea atmosferei a fost un detaliu de care nu s-a ținut cont și termocentralele ard anual milioane de tone de cărbune. S-au înmulțit și reactoarele nucleare. Liderii de la Beijing vor să aibă o industrie care să funcționeze la capacitate maximă și în caz de război, acesta fiind foarte dorit. Conducătorii Uniunii Europene au putut să se documenteze despre ceea ce fac competitorii ideologici, dar au luat decizii pur absurde.

Măsurile luate de conducătorii din Uniunea Europeană au fost adevărate sabotaje împotriva sistemului energetic și acum trebuie să vină nota de plată pe care o vor achita locuitorii de rând. Birocrații care ajung în cele mai înalte posturi iau decizii politice ce nu au legătură cu realitatea și așa o să fie întotdeauna. Sistemul electric a fost o construcție antropică formată în timp din rețele locale și naționale, are legi specifice și trebuie ocrotit în mod deosebit de cei ce se află temporar la putere. Este foarte greu de construit, întreținut și supravegheat. Autoritățile ar face bine dacă ar lua măsuri prin care să-l ferească de prădătorii numiți băieți deștepți și orice modernizare pentru creșterea puterii instalate este mai mult decât benefică. Europa are nevoie de surse de energie electrică prin care să nu mai depindă de puterile cu pretenții expansioniste și care folosesc resursele drept armă de presiune și de război. În plus, specialiștii vor afla noi și noi metode de punere a electronilor în mișcare pentru a menține actualul sistem energetic ce constituie esența civilizației contemporane și a infosferei. Oare în viitor o să apară o soluție mai eficientă pentru obținerea unor surse de energie?