Ionel-Claudiu Dumitrescu

Uniunea Sovietică sau cel mai vast coşmar al omenirii

A existat un organism statal care a început să se formeze în octombrie 1917 şi a dobândit numele de Uniunea Sovietică din anul 1922. Avea centrul de putere la Moscova şi reprezenta imaginea pe pământ a fanteziei liderilor comunişti. O campanie de industrializare forţată pe baza resurselor enorme ale solului şi subsolului a generat apariţia de combinate imense de prelucrare a materiilor prime şi apoi de transformare a acestora în tot felul de mărfuri cerute pe piaţa internă şi pe cea externă. Dacă în perioada ţaristă oamenii şi animalele reprezentau esenţa forţei de muncă, perioada bolşevică se remarcă prin introducerea puterii motoarelor în toate domeniile de activitate economică. Căderea puterii economice şi militare în 1991 a fost considerată de către nostalgici cel mai mare dezastru din istoria omenirii şi mulţi mai sunt cei ce visează la refacerea imperiului roşu. Cei care au puţine noţiuni despre trecut sunt convinşi că înainte era mai bine pentru că statul era întins pe hartă şi fabricile erau imense, ceea ce înseamnă că erau locuri de muncă din belşug. Numeroasele oraşe apărute din nimic în locuri pustii sunt şi astăzi o dovadă a grijii partidului unic pentru fericirea maselor de muncitori şi ţărani. Oare să fie aceste credinţe populare corecte sau mulţimile de oameni sunt manevrate de cei ce vor cu orice preţ să se menţină la putere şi vând tot felul de minciuni aurite pentru a înşela viitorii sclavi politici?

Realitatea era însă una extrem de crudă şi singurul termen de comparaţie nu poate să fie decât Germania nazistă, cea mereu combătută de propaganda de la Moscova. Autorităţile sovietice au trecut la eliminarea duşmanilor poporului de la preluarea puterii în anul 1917 şi poliţia politică cunoscută sub prescurtarea de C.E.K.A. a trecut la epurarea întregii societăţi în funcţie de indicaţiile primite pe linie de partid. Execuţiile se ţineau lanţ şi numai în anul 1921 există un document în care se menţionează că au fost lichidaţi 4.337 de militari ai Armatei Roşii. Este vorba aici numai de ofiţeri şi soldaţi din propria armată a partidului şi se vede că este vorba de echivalentul a patru batalioane complete sau un regiment de infanterie. Nu se cunoaşte exact câte victime au fost făcute în perioada conflictului civil, dar cei prinşi cu arma-n mână nu prea aveau parte de milă. Nici civilii nu erau cruţaţi de brutalitatea poliţiei secrete, mai ales cei din localităţile în care s-a opus o oarecare rezistenţă trupelor bolşevice. Este interesant de amintit că în 1921 au fost înregistrate plângeri ale agenţilor cekişti că sunt foarte multe execuţii din propriile rânduri din diferite motive şi toţi trăiesc cu o mare teroare în suflet.

Comportamentul din anii de început ai comunismului la putere nu s-a schimbat. Mai mult. A fost împins la extrem de către Iosif Stalin, cel care a stabilit cote de execuţii şi noi categorii de condamnaţi. Numai în anii 1937 şi1938 au fost împuşcate fără urmă de regret 780.000 de persoane de pe tot teritoriul Uniunii Sovietice. Cum tratamentele din spaţiile de detenţie erau extrem de brutale, alte 115.000 de fiinţe umane au trecut în nefiinţă.

Sunt numai trei exemple despre ceea ce se întâmpla în toate regiunile Uniunii Sovietice, asasinii având însă grijă să ascundă amploarea crimelor prin îngroparea victimelor în secret şi în locuri izolate, mai depărtate de marile centre urbane. Dacă se uită cineva cu atenţie la anii amintiţi, se observă imediat nişte aspecte interesante. Execuţiile din 1921, masive după orice situaţie din Europa burgheză, au fost făcute într-o perioadă în care partidele zise nazist şi fascist abia se formau şi încercau să se afirme pe scena politică din Germania şi Italia. Dacă se ia în calcul anii 1937 şi 1938, se vede imediat că trista carieră a forţelor naziste de exterminare era departe de performanţele sistemului sovietic de exterminare.

Dacă se face o raportare numai la datele din cei doi ani de realizări măreţe ale călăilor cekişti, instituţia se numea N.K.V.D. mai nou, se poate constata că practic Stalin şi comuniştii au băgat în pământ pentru sterilizarea intelectuală a popoarelor sovietice echivalentul a peste 10 armate comparabile cu Armata a IV-a română din renumita confruntare de la Stalingrad din noiembrie 1942.

Este greu să se identifice toate victimele odioasei poliţii politice, cea care a jucat rolul de Gestapo şi S.S. în lagărul comunist. Documentele sunt păstrate în arhive secrete şi mai scapă câte o informaţie din opera unui istoric curajos sau prieten cu serviciile secrete. Există riscul ca autorul respectiv să nu spună chiar totul din motive patriotice sau pentru a nu avea parte de o răzbunare a celor ce cred numai în cruzime.

Este interesant de precizat că Germania nazistă a fost condamnată în istorie ca un stat criminal, dar Uniunea Sovietică este văzută ca pozitivă şi chiar se încearcă o refacere a patriei lagărelor de exterminare.