Secolul al XX-lea ar fi trebuit să fie unul în care să domnească fericirea şi un nivel de trai din ce în ce mai bun datorită progreselor înregistrate în industrie, învăţământ şi ştiinţă. Cum omul este doar teoretic o fiinţă inteligentă, au apărut totalitarismele şi masele au fost supuse experimentelor economice, sociale şi politice după creierul unor lideri presupus cu puteri intelectuale deosebite. A rezultat o epocă de aur a lagărelor de exterminare prin cele mai brutale metode de frângere a voinţei şi a vieţii celor ce nu erau pe placul criminalilor definiţi drept superiori.

Societatea contemporană are o memorie colectivă foarte scurtă şi se ştie de existenţa lui Adolf Hitler drept exterminatorul evreilor, dar drumurile în domeniu au fost deschise de Rusia bolşevică, Uniunea Sovietică pe scurt din 1922. Sunt astăzi multe presupuse personalităţi ce vorbesc pe la televiziunile de propagandă şi merg pe ideea simplă că prăbuşirea vastului imperiu roşu în anul 1991 a fost cea mai mare nenorocire din toate timpurile, teză care este dragă şi centrului de putere de la Kremlin.

Partea interesantă este că adevărul este întotdeauna diferit de ceea ce promovează puternicii zilei. Statul comunist era un imens lagăr, termenul fiind folosit chiar în documentele epocii, şi oamenii erau condamnaţi să muncească pentru îndeplinirea fanteziilor formulate de o grupare ajunsă cumva în funcţiile de conducere. Cum avansarea se făcea pe criterii de partid unic, prostia şi răutatea se concentrau spre vârful ierarhiei şi erau luate decizii şocante pentru orice om cu o minimă gândire logică. A fost normal să fie interzisă Logica în şcoală şi orice gândire independentă a fost eliminată prin metode administrative sau specifice lagărelor de exterminare.

A apărut o societate în care iniţiativa putea să fie dur pedepsită şi se făcea totul la ordin, militarizat. Oamenii trăiau fără chef, executau maşinal ordinele şefilor şi aşteptau să vină ziua de mâine. Erau nişte legume ce sperau să se salveze prin intrarea în aparatul de partid şi de stat. Scăparea din infernul ideologic se mai putea face şi prin fuga peste frontieră, dar trebuia să existe un stat învecinat liber. Simpla prezenţă a libertăţii ducea la înfrângerea fricii şi erau înfruntate gloanţele ascuţite de care patria comunistă nu ducea lipsă. Cei mai avantajaţi au fost germanii după cucerirea stalinistă din 1945. O lungă frontieră terestră era imposibil de blocat cu grăniceri şi numai în perioada 1951 – 1953 au emigrat spre vest 447.000 de persoane. Nici măcar frica de Stalin nu i-a oprit, dar această hemoragie umană era de neacceptat pentru că dădea idei şi altor persoane. A fost normal să apară Zidul Berlinului, fortificaţie plină de capcane mortale. Grănicerii K.G.B. au primit armament de precizie şi câini dresaţi să sfârtece un fugar. Sârma ghimpată încercuia ţarcul comunist şi minele aşteptau tăcute şi aducătoare de moarte.

Nicolae Ceauşescu a fost un adept fanatic al existenţei Uniunii Sovietice şi a făcut totul pentru buna funcţionare a sistemului comunist. Totuşi, exista un loc pe unde cetăţenii români puteau să fugă în Occident: graniţa cu Iugoslavia. Autorităţile de la Bucureşti au pus Securitatea la muncă şi ordine clare prevedeau înfiinţarea unor culturi cu plante de talie mică. Localităţile apropiate de linia de demarcaţie aveau un regim special şi străinii nu erau acceptaţi. Posturile de pază au fost înmulţite şi au fost aduse arme de precizie chiar din SUA pentru a nu rata fugarii. Şalupele grănicereşti tocau cu elicele pe nefericiţii surprinşi în apele fluviului.

Totuşi, paradisul de tip comunist era părăsit prin orice mijloace. Fugeau cei ce lucrau în ambasade şi reprezentau regimul roşu, cele mai cunoscute cazuri fiind al ofiţerului Victor Suvorov şi al generalului Ion Mihai Pacepa. Grav era că se scurgeau cu miile profesori, ingineri, medici, artişti şi sportivi, renumită fiind în cazul românesc Nadia Comăneci. Chiar dacă autorităţile erau foarte dure, permiteau din diferite motive plecarea definitivă din ţară şi astfel lagărul socialist pierdea multe persoane instruite. Israelul a primit o mulţime de refugiaţi şi s-a consolidat un stat ce avea strânse legături cu imperialismul american.

Golirea de oameni intelectuali şi în putere a dus la o slăbiciune evidentă a lagărului comunist, dar sistemul nu s-a putut menţine decât prin ridicarea de garduri din sârmă ghimpată şi cele mai durabile sunt astăzi cele construite de Coreea de Nord. Dacă există un singur loc pe planetă unde să nu existe teroarea birocraţiei de partid, acolo se vor duce cei mai energici şi mai îndrăzneţi locuitori.