Există astăzi în lumea virtuală o adevărată febră intelectuală şi un ocean de informaţie este prezentat de către specialişti şi de diferiţi pasionaţi. Se adaugă comentarii mai mult sau mai puţin utile. Al Doilea Război Mondial nu putea să nu atragă atenţia cercetătorilor şi mase de cititori au început să fie interesate de anumite teme. Au apărut adevărate curente de gândire şi nu mai contează dacă se spune adevărul sau nu. Mulţimile au idei puţine şi ferme. A apărut astfel o fascinaţie pentru armata germană pentru că a avut victorii deosebite şi arme performante. Nici nu mai contează că era o instituţie militară ce răspândea teroare pe unde ajungea şi era ajutată din plin de forţele S.S. Tot ce are legătură cu Wehrmacht-ul pare perfect şi de calitate. Învingătorii au reuşit să copleşească calitatea numai prin cantitate. Documentarele frumos colorate au introdus şi mai adânc în creierul social această teorie.

Dacă se analizează puţin datele publicate, se constată repede că Berlinul a planificat foarte prost producţia de armament şi cantităţile în raport cu inamicii totalitari sau zişi democraţi. Iosif Stalin a fost acuzat mai mereu că nu se pricepea la probleme militare şi a luat multe decizii politice eronate, ceea ce era absolut normal pentru o persoană care n-a reuşit nici măcar să fie preot. Statisticile publicate în spaţiul ex-sovietic demonstrează că liderul de la Kremlin a fost un geniu al răului şi a ştiut ce să aleagă pentru obţinerea victoriei asupra întregii lumi. Tunul era arma care reprezenta principala forţă de distrugere pe câmpul de luptă şi infanteria şi tancurile nu puteau acţiona fără un sprijin masiv al artileriei. Stalin, adept al principiilor americane de organizare a producţiei, a cerut mereu o standardizare a armamentului şi gura de foc principală pentru infanterie a fost obuzierul de calibrul 122 mm. Era o adevărată obsesie pentru proiectilul cu o masă de 21.76 kg, dar existau şi alte variante în funcţie de destinaţie (chimice, antibeton, şrapnel etc). Industria era concepută să livreze muniţia în orice cantitate şi armata germană a avut mari probleme să înfrunte bombardamentele ce durau ore sau zile întregi, unele pauze apărând atunci când servanţii mâncau şi astfel era timp şi pentru răcirea ţevilor. Erau pregătite la 1 iunie 1941 8.700 de obuziere şi puterea de foc a acestora era devastatoare. Se adăugau 1.300 de tunuri de acelaşi calibru, dar care aveau o bătaie superioară pentru a putea să lovească spatele poziţiilor inamice. Erau astfel gata de acţiune 10.000 de guri de foc şi nu se poate spune că nu exista pregătire pentru acţiune. Se poate presupune că altele erau în diferite faze de producţie şi au fost livrate până la 22 iunie 1941. Fabricile de muniţii au produs cantităţi enorme de mijloace de distrugere şi numai o salvă a tuturor acestor guri de foc implica un consum de 217,6 tone de proiectile. Dacă se face referire la vagoanele clasice, deplasarea acestei mase implica utilizarea a 22 de vagoane clasice de cale ferată. Să nu se uite că erau de adăugat cartuşele pentru propulsie şi lăzile pentru transportarea în siguranţă a produselor speciale. Armata germană era obligată să riposteze la această categorie de tehnică de luptă cu obuziere de calibrul 105 mm, proiectilele acestora având o masă de numai 14,81 kg. A fost absolut normal ca infanteriştii din primele linii să fie uimiţi de superioritatea focului artileriei sovietice şi numai manevrele rapide ale tancurilor au împiedicat organizarea dispozitivului de luptă pentru un tir masiv, aşa cum era stabilit în tratatele de tactică ale Armatei Roşii. Tunurile de captură au fost integrate în structurile forţelor germane pentru a compensa inferioritatea artileristică. Altele au fost oferite aliaţilor şi poate ar fi fost folosite mai intens, dar era un alt sistem de armament şi era greu să se facă trecerea în plin conflict de amploare. Era şi greu pentru germani să accepte că pot plagia la o scară uriaşă tehnica persoanelor inferioare.

Armata Roşie mai avea un as în mâneca şi totul se făcea cu aprobarea lui Stalin: tunurile şi obuzierele de calibrul 152,4 mm.

Sursă imagine: GetArchive